Sàbadu Hamas at inghitzadu un’atacu chi dae Gaza at corfadu su sud de Israele. S’ispantu est divènnidu deretu assuconu bidende sas vìtimas e sa bèngia chi sos militzianos palestinesos ant impitadu pro ochire sos tziviles israelianos. Una gherra chi at a fàghere mortos maicantos in ambas duas sas partes, ma chi fiat pesende dae tempus meda.
Sos guvernos israelianos de dereta cun sa ghia de Netanyahu, dae prus de deghe annos, sunt sighende una polìtica de apartheid e de opressione de sa populatzione àraba in s’Istadu de Israele. In prus no ant rispetadu sos patos de non fàghere fraigare àteros insediamentos ebreos in su territòriu palestinese, furende·li àtera terra. Custos sunt biddas fatas dae grupos religiosos e natzionalistas – mutidos sionistas – chi cherent catzare sos palestinesos dae sa terra issoro, pro sighire sa promissa intro de sa Bìbbia. Custa parte polìtica, chi cheret semper prus poderiu, est istada criticada a s’ispissu dae sa sotziedade tzivile democràtica de su Paisu ca est proende a bogare sas garantzias legales chi sa Costitutzione at postu pro arressare sos abusos de sos amministradores (nd’amus faeddadu inoghe e inoghe).
Dae s’àter’ala sos palestinesos, a bellu a bellu, ant seberadu sa ghia de sos islamistas de Hamas, sustènnidos dae s’Iran. Fatah, chi est su partidu prus làicu e patzifista, a s’imbesse at pèrdidu consensu, ca su guvernu israelianu, cun sa punna sua de conchista, l’at indebiladu pro pòdere fàghere su chi cheriat in sa Cisgiordania (sos territorios prus a curtzu a su riu Giordanu). Hamas tando s’est leadu su rolu de sos chi gherraiant de a beru contra a sos israelianos e chi amparaiant sos deretos de sa populatzione. Su problema est chi Hamas est unu grupu estremista religiosu, cheret isciusciare de su totu sos ebreos e non cheret nemmancu arresonare.
Sa paghe como chi est como no la cheret nemos, nen Hamas nen Netanyahu, ambos duos cherent sa derota de s’àteru. Sos acordos de Oslo de su 1993 intre Rabin e Arafat sunt a tesu meda. Sos duos polìticos aiant reconnotu s’esistèntzia e sos bisòngios unu de s’àteru, aiant agatadu una manera pro si rispetare: totus cosas chi como non bi sunt.
(redatzione)
Leave a comment