Antoni Arca cun "Tilda de Reni": unu romanzu internatzionale pro sa LSC

Antoni Arca cun "Tilda de Reni": unu romanzu internatzionale pro sa LSC
Arca
Antoni Arca in unu retratu reghente

Su saligheresu Antoni Arca nos faeddat de su romanzu in sardu “Tilda de Reni, atora”, publicadu dae s’editore Nor. Est un’òbera de importu chi totus sos amantiosos de limba diant dèpere lèghere e chi est bortada in sardu dae Antoni Bulùggiu, chi nos mancat a totus. Ma est iscritu a cumone dae unos cantos. Semus a una ghirada noa pro sa literadura in limba sarda. Pustis carchi annu de pasu sunt essende a pìgiu iscritores noos e rinnovados. Costantina Frau, Mauro Maxia e como sa cunfirma de Antoni Arca chi, giai in passadu, s’est ammustradu comente unu de sos intelletuales prus interessantes de su movimentu culturale chi s’est pesadu a indùrriu de sas limbas de Sardigna. Naschidu in su 1956, s’autore est maistru de iscola dae su 1983. Pro ses annos est istadu professore a cuntratu de Literadura Infantile e pro bàtoro de Limba e literadura catalana de s’universidade de Tàtari.  Semper in su 1983 at comintzadu a publicare e at iscritu de teatru, poesia, narrativa e sagìstica in catalanu, in sardu, in italianu, in ispagnolu, in corsicanu e in catalanu de Sardigna. Tenet prus de 150 títulos in carrèla, sa parte manna est pro pitzinnos. At fatu finas de tradutore dae su catalanu a s’italianu e a su sardu, dae s’italianu e su sardu a su catalanu, dae su corsicanu a su sardu e a su catalanu. At publicadu in Itàlia (Milano, Roma, Novara), in Sardigna (s’Alighera, Tàtari, Casteddu, Ilartzi), in Còrsica (Aiàcio, Bastia), in Catalogna (Tarragona, Bartzellona, Lleida) e in sa Comunidade Valenciana (València). At publicadu unos cantos annos a como “Benidores”, unu sàgiu-chirca subra sa literadura in limba sarda chi at bogadu a craru sa balia de sas òberas in sardu.

Dae ue naschet su progetu dae su cale protzedit su romanzu nou?

Posca de su progetu Medi Terra, sa pubricatzione de romanzos bortados a su sardu a su catalanu e a su corsicanu, teniat sa netzessidade de passare dae unu progetu editoriale a unu progetu literàriu. Iscrìere unu matessi contu a ses manos e dae tres prospetivas. Nd’apo faeddadu a s’amigu corsicanu Ghjacumu Thiers, a s’amigu catalanu Jordi Buch Oliver e a pustis de un’annu de iscrituras amus unu libru nou.

Cale est sa trama e s’intritzu?

In su 1985 unu giòvanu laureadu in s’istòria de su tzínema de sos annos binti est imbolicadu dae un’intrallatzone in su progetu de chirca e iscritura a pìgiu de sa bida de un’atora de sos tempos de su mudu. De issa, nòdida comente Tilda de Reni, s’ischit solu chi fiat nàschida in s’Alighera in antis de sa gherra manna. Su giòvanu romanu benit in s’Alighera e iscoberit chi su mistèriu verdaderu est comente siat istadu possíbile a si lassare futire gasi. Ca mistèriu non bi nd’at. Matilde, una giòvana fìgia de unu militare italianu e de una corsicana cojuados in crèsia ebbia, cando su babbu morit in gherra at sa bida cumplicada dae sa lege de s’època chi reconnoschet valididade petzi a su coju tzivile. Tando  sigomente  est sena mama, sende minore at bisòngiu de unu tutore chi però la cheret futire in sentidu figuradu e literale. Mama e fígia torrant in Còrsica in ue sa bella Matilde est iscoberta dae unu “talent scout” chi nde la leat in Bartzellona in ue issa si torrat un’istella de su tzínema mudu osée.

Comente nàschet s’idea creativa de su romanzu?

S’idea fiat de giustificare una matessi narratzione dae tres terras a tesu politicamente, ma a curtzu a curtzu geogràfica e istòricamente, e a su matessi tempus “mustrare” su clima políticu de sa Catalugna metropolitana a tempus de Miguel Primo de Rivera, su dramma de no poder mantènnere un’identidade de pòpulu in sa Còrsica de su ‘900, sa farta de una morale política sana in s’Itàlia e sa Sardigna de sos annos ’80.

A chie est inditadu? Chie lu diat dèpere lèghere?

A cale si siat letore sardu de prus de sèigh’annos.

As seberadu de lu publicare a norma ufitziale. Comente bides s’istadu de sa LSC a dies de oe?

Nudda mi naras! Lu bido bene, ca una Limba Comuna est netzessària a ogni pòpulu de sa Terra, no lu bido bene ca no amus amustradu galu sas potentzialidades de un’istrumentu linguìsticu unitàriu. Sos inglesos ant naradu ca s’inglesu unificadu fiat bellu e bonu ca in cudda limba aiat iscritu Shakespeare, sos ispagnolos ca in sa limba issoro aiat iscritu Cervantes, sos francesos ca iat iscritu Molière, sos italianos ca aiat iscritu Manzoni… Nos fartant uno Tolstoj e unu Dostoieskj in LSC.

E s’istadu de sa literadura in sardu?

“Ottimo e abbondante”, pro tzitare a Alberto Sordi. Cunsiderende sas istatìsticas, de literatura in sardu non bi nd’aiat de èssere, e imbetzes amus poetas e dramaturgos in cantidade manna. E dae sos annos ’80 finas carchi bonu narradore.

In Benidores tue daias unu cuadru positivu meda de sa literadura in sardu. E oe?

Sos nùmeros editoriales sunt abasciados meda, si publicant pagos libros. Sos nùmeros “autoriales”, imbetztes, sunt crèschidos a muntone. Como est netzessàrius de fàghere una chirca noa abbaidende a totu su chi si pùblicat online. E penso chi si in Benidores carculaìo prus de dughentos autores, como amus a faeddare de chimbighentos a su mancu, ponende in mesu totus sos chi ant postu unu contu ebbia online in facebook o in sos blog issoro.

Su protagonista de su romanzu chircat sa pupa de s’autora. Nois ite semus chirchende cun sa cuntierra de sa limba sarda?

Potzo faeddare pro me. Chirco sa possibilidade de éssere unu sardu sena birgòngia e unu narradore prus originale.

Ite naras a sos iscritores e poetas chi no impreant su standard?

De si bi pònnere, de no lu dia abbaidare comente a unu lìmite ma comente a una richesa.

 

 

 

https://salimbasarda.net/politica-linguistica/tilda-de-reni-atora-unu-romanzu-nou-in-sardu/

tilda

Leave a comment

2 Comments

  1. Iin ube si podent agatare custus libros?

  2. Su libru de paperi si podet agatare in Internet dae custu situ: http://www.saribs.it
    S’ebook s’agatat in totue, dae SarIBS a Amazon, IBS, bookrepublic, etc.

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu.