Nono a sa lege chi cheret truncare su sardu

Nono a sa lege chi cheret truncare su sardu

de Pepe Coròngiu

Narat su situ de su Cussìgiu Regionale chi su 10 de su mese de abrile s’at a arresonare de una lege in contu de sa disciplina de sa polìtica linguìstica. Est una proposta pesada dae 4 annos chi at comente punna cussa de fàghere sa limba sarda a arrogos. Eja, gasi etotu, a cantos. Finas contras a s’Istadu e a s’Europa chi cunsiderant su sardu comente una limba unitària, s’assemblea autonomìstica est acanta (isperemus de no) a contare a su mundu chi imbetzes sa limba nostra est partzida. Comente lu semus nois, forsis. Sa fortza de su contu giurìdicu, pro sas limbas, est acutza: si una limba in una lege est definida a una manera, mancari chi non siat gasi, posca est dàbbile chi lu divèngiat.

Su testu de lege nde protzedit dae un’idelogia chi bolet negare a manera assoluta e crara, s’unidade de sa limba sarda. Custu acadesset ca s’ispiratzione de sa lege sighit mescamente ischemas folklorìsticos- antropològicos e logos comunes in contu de sa divisione presunta de su sardu in duas àreas mannas e in paritzas variantes locales. Cosa chi est bera, ma in realidade su fenòmenu pertocat, a manera normale totu sas limbas, e a l’esaltare in una lege,
impone-nde-lu comente vìnculu pro s’identidade giurìdica de su sardu, blocat cale si siat protzessu de modernizatzione, ufitzializatzione e istandardizatzione, sende protzessos in atu dae dècades.

Si bolet una limba partzida, comente su pòpulu sardu matessi. Pro ite? Pro ignoràntzia, tontesa, venga. Una vindita fata dae cuddos chi si sunt sentidos esclusos. Una cursa a su peus. Su cupio dissolvi, cun s’agiudu de sos babbomannos betzos, de su movimentu linguìsticu chi dae sos Annos Setanta est ativu in Sardigna.

In beridade si bolet a colare una lìnia chi firmat sa Limba Sarda Comuna iscrita, pro valorizare sos dialetos e sa divisione “mìtica” intre campidanesu e logudoresu, promotzionada dae grefas folk e acadèmicas.

Su protzessu pro firmare custa novidade essit a campu a manera forte in ue si definit cun paràulas largas sa limba sarda “nelle sue varianti storiche e locali” (articolo 1, comma 2), ma mescamente in s’artìculu 2 de su comma B in ue custas ipotèticas variantes sunt definidas comente sas “macro varianti letterarie logudorese e campidanese”.

Festa de sa Limba Ufitziale – Bonàrcadu – Su blog Limba Sarda 2.0

Nemos s’est mai atrividu a pònnere in duda in una lege s’unidade de su sardu in custa manera (mancu s’Istadu italianu) e s’efetu pràticu at a èssere, cun su mèdiu de una norma ortogràfica plurale creada ad hoc, de s’afortiamentu de duas o prus variedades iscritas imbetzes de una in fieri. E non depet èssere cuadu chi custu at a giùghere, pro emulatzione, finas a su comintzu de una fase tzentrìfuga de localismu cun rechestas de reconoschimentu in àteros territòrios. Pro ite non su nugoresu? Pro ite su baroniesu nono? Pro ite nono a sa mesania e a s’arborense? E s’ogiastrinu pro ite si depet inghenugrare a sa tirannia de su campidanesu de Casteddu?

Sa limba sarda at a èssere babelizada e folklorizada comente unu ballu o una cantada de poesia. Cada comuna, cada poeta, cada iscola at a àere sa variante de limba sua, gasi comente sos espertos de cussa matessi variante. Ant a crèschere sos gastos, sas clientelas, sos votos. Cun su bisu de afortiare sa divisione in Cabu de Susu e de Bassu, imbentu de sos ispagnolos pro nos guvernare mègius. Sa diferèntzia at a èssere chi oe cussa divisione l’amus gasi in intro de nois chi la cumandamus nois etotu in su parlamentu sardu.

Sa segunda punna cuada e a craru de sa lege est duncas cussa de firmare su protzessu de istandardizatzione de su sardu fatu finas a como e mescamente sa Limba Sarda Comuna aproada comente isperimentatzione dae sa Regione in su 2006 cun sa delìbera n°16/14.

Pro custu si disinnant duas istrategias:

  1. a) a creare una norma de trascritzione ortogràfica generale (de sas variantes chi sunt sos dialetos) chi intret a bìnchidas de pare cun sa norma unitària de riferimentu e chi cajonet unu efetu babele, mescamente in sas iscolas (articolo 24, comma 3, lettera K) e in sos entes locales.
  2. b) sabotare sa LSC aviende unu protzesu farsu de istandardizatzione chi, cun règulas trassosas pro issu etotu (articolo 9), at comente obietivu ùnicu cussu de arressare in realtade s’istandardizatzione giai comintzada.

Est de òbligu tando chi in s’àula si presentent emendamentos chi punnent a eliminare dae su testu custas normas dannàrgias chi negant de fatu su status de limba unitària a su sardu, introduende elementos de sopressione de sas normas matessi o, in su casu de s’artìculu 9, torrende a iscrìere totu su protzessu de megioru de s’istandardizatzione, assigurende sa continuidade de sa LSC in s’isetu chi s’agatet una proposta mègius, si l’esserent agatada.

In contu de sa tzertificatzione si pensat chi siat pagu achistiadu a intregare custa responsabilidade in primis a sas universidades (cosa mai connota in sas minorias europeas) in sas cales sa cumpetèntzia ativa de sos dotzentes de linguìstica est discutìbile, gasi comente no est forte s’idea polìtica de su sardu che a limba unitària e normale de tzertificare. S’acadèmia pensat chi su sardu siat petzi una miriade de dialetos (comente narat custa lege) e est seguru chi at a pònnere impèigos a custa atividade.

S’artìculu 34 non b’intrat nudda cun sa materia de sa polìtica linguìstica, ma pertocat prus a prestu sas traditziones popolares e su folklore e diat èssere mègius a lu pònnere in un’àtera lege.

Est de annotu chi sa lege creat tres organismos: s’Agentzia, s’Obreria de s’Iscola e s’Academia universitària de sa limba in tempos chi diat èssere mègius a non s’espònnere a sas crìticas demagògicas pro s’isperdìtziu. In sa parte dedicada a s’insegnamentu e a sos ufìtzios de sa limba sarda non b’at novidades mannas in cunforma a sas leges giai in vigèntzia. Non b’at idea de comente intervènnere pro torrare a faeddare su sardu in domo. Su CSU, una de sas organizatziones prus mannas, no l’ant audidu in commissione ca fiat contras.

In fines, est una lege chi non cumbinchet. At a èssere una derrota pro totus. S’ùnica punna est a esaltare sa divisione de sos sardos e de sa limba issoro pro una ripica de parte.
Pro s’istudiosu de su colonialismu Edward Said, si esseret galu biu, diat èssere unu casu perfetu de “orientalismu”: a si contare, cun su mèdiu de una lege, cun sos ogros de sos dominadores e a si ruinare a sa sola. Cun s’autonomia nostra etotu.

 

Leave a comment

1 Comment

  1. Unu problema de importu mannu suba de sa chistione de sa Limba, in Sardinnia, pentzo chi semper l’ant postu sos chi li piaghet meda de si chessiare, de faeddare male de sos esperto e de sos professores, chi semper cherent criticare s’ativismu e s’atividade de sos chi abberu bi créent a custa chistione.
    Cosas meda à narrer, tempus e passentzia pagu.

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu.