Mudare sa LSC? Isbèliu de oreris

de Giuseppe Pepe Corongiu

campusantu

Sa Limba Sarda Comuna non si depet tocare. Si mi lu pregontades su parre meu est custu. Sende chi est faddidu finas a pèrdere tempus cun custu argumentu. Ca b’at cosas prus de importu e dìligas in sa polìtica linguìstica.

Ite at a fàghere pro su bilinguismu su guvernu nou? Amus a renèssere a defensare sos postos de traballu de sos isportellistas? Amus a ispìnghere a pònnere dinare pro mèdias e Rai? B’at a èssere unu cras un’agèntzia linguìstica normale? E Bilinguismu creschet at a sighire?

Acò, custos sunt problemas de primore, non a mudare o a emendare su standard. A mie mi paret una chistione pro oreris, pro gente chi no at àteru ite pensare in sa vida. E non ponet in contu sa mirada generale e mancu su pensamentu de chie depet defensare s’istipendieddu de cada mese.

Forsis chi b’at propostas miraculìsticas chi totus ant atzetadu? In capas iscrìere prus localista at cumbintu a calicunu de sos separatistas? No, non mi paret. E tando?

E tando sighimus gasi ca a tènnere unu standard est cosa bona mancari non siat perfetu. E b’at de nàrrere chi sa LSC no la podimus tocare ca no nde tenimus tìtulu, nè individualmente nen colletivamente, ca su valore de sa LSC est in su fatu chi est un’Ente superiore chi l’at cuncordada e istabilida cun delìbera, servende·si de su traballu de una cummissione. Duncas est sa Cummissione chi at traballadu cun propostas ma est sa Giunta chi at leadu sa responsabilidade de detzìdere.

E sa Giunta podet transire o ghetare a in antis.

Nois non semus nemos pro detzìdere o propònnere. Sende chi osservatziones e atzuntas podent èssere semper postas dae sos linguistas chi ant cumpetèntzia e creent in un’ùnica limba ufitziale. E b’at de traballare in capas cun una grafia de is dialetos.

Ma torro a nàrrere: est a faeddare de nudda. Penso chi a defensare, pro nàrrere, su traballu de sos ufìtzios siat unu còmpitu polìticu pretzisu e prus urgente.

A mudare unu standard pro fissatzione, sena chi custas mudas posca balangent mancu unu in prus a sa càusa, mi paret tempus pèrdidu. E a onni proposta de paghe sos ingiùrgios sunt prus mannos. Duncas…

E tando pensamus a su cuncretu, ca su fatu chi b’at unu standard ismànniat su giudu de sa limba e duncas finas sos postos de traballu.

Abarramus sìncheros.

Leave a comment

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu.