Màuro Maxia: limbas, istandard e nùmenes (parte 1)

Màuro Maxia: limbas, istandard e nùmenes (parte 1)

Mauro Maxia est unu linguista chi at istudiadu su sardu in s’istòria sua seculare, ma finas sas àteras limbas de sa Sardigna de subra. Dae pagu est essidu a campu un’istùdiu suo chi est travighende meda chi faeddat de sa toponomàstica de sos nuraghes.

Oe amus a faeddare cun isse de chistiones linguìsticas de sas limbas corsicanas in Sardigna, de su sardu e de Limba Sarda Comuna. Sa chenàbura imbeniente amus a faeddare de sa toponomàstica de sos nuraghes e de sa literadura in sardu.

In su sentidu de sos chi faeddant, su gadduresu tenet un’àrchidu prus mannu de su sardu? Comente sunt sos raportos intre gadduresu e sardu a probe de s’isoglossa (làcana de sas limbas)? Su de èssere a curtzu agiudat o guastat sa colada de s’erèntzia linguìstica intre babbu e fìgiu?

No, su gadduresu no est istimadu de prus. Sos chi lu faeddant, chi lu mutint cossu e no gadduresu, tenent un’atacamentu prus forte a sa limba issoro in cunfrontu de sos sardos, una fidelidade prus manna. In sa lìnia de cuntatu onniune faeddat sa limba sua, francu in Luras. Sos lurisincos faeddant intre issos in sardu e cun sos gadduresos in cossu, duncas sunt bilìngues. In sas àteras comunas a làcanas onniune faeddat sa limba sua, cun sa variante de sa bidda sua siat pro su cossu chi pro su sardu, non b’at misturu. B’at famìllias meda chi giughent su babbu e sa mama chi chistionant una limba diferente e sos fìgios las imparant ambas duas. In generale sa limba de su babbu prevalet cun sos mascros, sas fìgias leant mescamente s’italianu o sa limba de sa mama.

Su de èssere a curtzu a una limba de su matessi livellu, faghet bene meda, ca cando b’at sardu e italianu ebbia, su sardu a bellu a bellu s’arrendet a sa limba dominante. Deo apo istudiadu su chi càpitat in bidda mia, Pèrfugas. In cunfrontu a sas biddas a làcanas si faeddat de prus su sardu, e s’erèntzia linguìstica colat prus a s’ispissu cun una pertzentuale meda prus arta de sa mèdia sarda cun nùmeros a curtzu a cussos de su Nugoresu. Ma si bidet fintzas giòvanos chi torrant a su sardu a pustis de èssere istados pesados in italianu. Sos italòfonos s’agatant in una situatziones de minoria, cun gadduresos e sardos chi faeddant sa limba issoro e issos chi depent imparare sa limba de su logu. E in prus, s’est bidu chi sos giòvanos chi sunt torrados a su sardu pesant sos fìgios in sardu e no in italianu.

B’at paristòrias medas a subra de sa nàschida e de sas raighinas de su tataresu. Su turritanu est una limba chi naschet in s’Edade de Mesu o creschet a pustis?

Dae sos documentos s’ischit chi in Tàtari bi aiat unu nùcleu de corsicanos giai in su Treghentos, unu grupu de importu ca fiant ligados a sas armas, fiant mertzenàrios e bàrdias, e finas su casteddanu fiat cossu. A su tempus sos cossos fiant famados comente gherreris de primore, e difatis fintzas Trieste in s’istemma suo tenet una corsesca, chi est unu tipu de alabarda chi faghiant in Còssiga. Intre issos de seguru faeddaiant in cossu, ca sa lealtade linguìstica est semper istada forte. Segundu sas testimonias de sos Gesuitas su tataresu est impreadu dae totu sa tzitade in su 1561. Custu cheret nàrrere chi a s’incumintzu de su Chimbighentos sas famìllias pesaiant sos fìgios in cossu e chi su sardu fiat in minoria. E custu mancari chi su sardu siat abarradu limba ufitziale fintzas a su Setighentos in sos documentos pùblicos de su logu e de crèsia. Su tataresu, comente su gadduresu, non est istadu mai impreadu comente limba ufitziale, ca su sardu teniat unu reconnoschimentu prus largu. Tàtari fiat sa tzitade in ue s’economia si reziat subra a sas biddas e fintzas pro cussu su sardu si nche est mantesu in sos atos pùblicos. Sos formulàrios fiant in sardu notarile, ca su sardu teniat medas registros (literàriu e giurìdicu), ma sa gente e sos sambenados de chie faghiat sos atos fiant corsicanos.

Dae Tàtari si nche est ispartzinadu in Sossu e in Portu Turre, chi a su tempus fiat una bidda minore meda. Petzi dae carchi deghina de annos si nche est incumintzadu a lu mutire turritanu.

Vostè at istudiadu su sardu de su Chimbighentos e at ammustradu semper una mirada chi ponet mente a sa prospetiva istòrica de sa limba sarda. Su mitu de su sardu chi si mantenet su matessi pro sèculos, cun faeddadas prus rempelladas de àteras, est petzi una paristòria o tenet fundamentos de iscièntzia?

Nono, no est una paristòria. Sa Sardigna est un’ìsula chi mantenet de prus sa limba. E no est una paristòria mancu chi Tàtari e Casteddu sunt sas giannas dae in ue intrant sas novidades linguìsticas. Dae issas s’isparghent peri su territòriu: pro esempru su lèssicu de su cummèrtziu e de sa roba bèndida e comporada dae foras finas dae Frantza e Itàlia. Sos nùmenes intrant dae inie e a pustis intrant in sas biddas. Prus sas biddas sunt a tesu, prus meda tempus bi cheret a sas novidades a bi lòmpere. Custu si podet bìdere in sa Barbàgia e in Còssiga in sa zona de S’Alta Rocca, in ue su cossu antigu s’est mantesu de prus. Tando est beru: su sardu de Barbàgia est prus cunservativu de sas àteras variantes. Posca sas novidades chi intrant si mantenent de prus: est una de sas règulas de Bartoli (Norma dell’area isolata).

Finas oe càpitat chi sas innovatziones benint dae sas tzitades. In Logudoro, pro esempru, sos pitzinnos ant incumintzadu a impreare “umbé” comente si narat in Tàtari. E su matessi fenòmenu lu podimus immaginare in s’antigòriu.

In su caminu istòricu de sa limba sarda si nche est lòmpidu a una proposta de istandard, sa LSC. Vostè at iscritu meda a subra de sas resones de sas dudas bostras (inoghe). Cale sunt sas solutziones chi vostè proponet? Segundu bois un’istandard est pretzisu de lu àere o bi at àteras maneras pro amparare sa limba sarda?

Non b’at duda chi bisòngiat de tènnere un’istandard e deo lu so narende e iscriende finamentas dae su 1977, cando fìamus regollende sas firmas pro sa proposta de lege populare pro su bilinguismu. S’istandard però diat dèvere èssere intesu a curtzu a sa limba faeddada, o a su nessi assimigiante. B’at bisòngiu chi siat reconnòschidu dae chie impreat su sardu.

Faeddare de polistandard non si podet fàghere prima de totu cun sa limba ufitziale e posca ca su sardu est unu. Cun sa literadura, si podet fintzas atzetare, ma in s’ufitzialidade sa limba depet èssere crara e sena duda, ca sas paràulas depent àere unu sensu ebbia. Comente in s’antigòriu chi amus naradu in ue bi aiat unu sardu notarile e giurìdicu. Sas leges de sa Carta de Logu fiant iscritas in sardu, sos atos ufitziales puru, e fiat una limba reconnota dae sa Sardigna intrea. E totu sas paràulas chi bi fiant iscritas e fiant impreadas non si prestaiant a peruna duda interpretativa.

Sa solutzione est chi bi cheret disponibilidade e passèntzia. Si depet agatare unu modu de iscrìere atzetadu dae sos sardos de subra e de giosso. Bi cheret s’acordu, ca s’istandard depet èssere atzetadu dae totus sos chi faeddant sa limba. Si nono non s’andat a logu. Tocat de agatare una manera chi andet su prus possìbile a curtzu a sa limba de chie faeddat, finas ca non b’at iscritu in logu chi s’istandard si depat agatare in unos, chimbe o chimbanta annos. Bidimus s’italianu, pro nde cuncordare unu, b’ant postu sèculos. Però no amus mancu totu custu tempus.

Su chi naro est chi aìamus giai un’istandard, cussu de sa Carta de Logu e de sa ufitzialidade finas a su Otighentos. E non fiat gasi a tesu nen dae sa LSC nen dae su campidanesu. Tocat a leare cussa limba e a la annoare faghende•la cunforma a su sardu de como. Cussa limba podet èssere una base bona, ca fiat una limba de mesania chi est bàllida pro batorchentos annos. Unu sinnu de continuidade cun s’antigòriu, pro sanare cussa ferta chi nos est istada fata dae sos Savòias e dae s’Itàlia trunchende•nos sa limba. Non b’at isfortzu meda de fàghere, però bisòngiat de torrare in dae segus dae sas tostesas de como.

Si sos de sa cummissione pro sa LSC imbetzes de tzucare dae Abbasanta esserent tzucados dae Fordongianus o dae Samugheo, e aerent leadu comente base cussa limba e la aerent regularizada, forsis diamus àere pòdidu agatare un’acordu prus fàtzile pro sos sardos. Ca inie sunt de a beru limbas de mesania. Una limba però flessìbile, chi lasset a sos de subra e sos de giosso sos artìculos e àteras particularidades issoro. E in su lèssicu sa libertade prus manna, sena proibitziones. Bi cheret disponibilidade e passos in dae segus, su tantu pro àere una limba bandera e fàghere unu movimentu linguìsticu unidu comente fiat prima. Ca como si nche est truncadu pro sas teteresas de calicunu: bisòngiat tratare semper, ca est s’interesse de totu de lòmpere a cussa punna. Bisòngiat de bi traballare ca niunu est su mere de sa limba.

Gabriele Tanda

Leave a comment

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu.