– de Salvatore Serra –
Polìtica linguìstica cheret nàrrere finas a fàghere giornales in sardu, pro afortire sa capatzidade de custa limba de operare cun unu registru artu.
Non podimus fàghere a mancu, duncas, de faeddare de sa revista “Eja”, publicada pro unos cantos annos dae sa sotziedade editoriale “Papiros”.
In custu chi est su nùmeru 12 de su 2012, b’at, in mesu de s’àteru, un’intervista fata dae Giuanna Cottu a Giuanne Columbu, regista chi at seberadu sa limba sarda pro fàghere unas cantas pellìculas .
Inoghe, carchi passàgiu de s’ intervista.
________
Giuanne Columbu, regista, iscritore, intelletuale integradu, pro issèberu personale e apartenèntzia familiare, in s’identidade sarda, nos contat inoghe tretos de sa vida e de su traballu suo
________
- Tue ti ses laureadu in architetura, comente ses coladu a su tzìnema? Ite t’at ispiradu?
Apo istudiadu architetura, ma sas passiones meas prus profundas sunt semper istadas pro s’arte, sa pintura e su tzìnema
- In su traballu “Andalas”, 30 annos a como, si faeddaiat de s’intrada a poderiu de sa modernidade in sas biddas de Barbàgia. A distàntzia de totu custu tempus ite b’at abbarradu de totu custa situatzione descrita in “Andalas” ?
Sos eventos contados in cussa prima pellìcula mea e tratados in sa tesi de làurea in architetura, est a nàrrere sas cunseguèntzias de s’impiantu in Sardigna de indùstrias in cunflitu craru cun sas richesas e sa cultura de su territòriu, sunt nòdidas a totus. A su tempus m’aiant naradu chi fia unu “bandidu” e unu “inimigu de su pòpulu” ca sustenia chi cussas indùstrias, caras che fogu, aiant àpidu efetos distrutivos pro s’economia e s’identidade de s’ìsula. A dolu mannu tenia resone deo.
- As impreadu sa limba sarda in sas pellìculas “Arcipelaghi” e “Su re”, ma finas in unos cantos documentàrios. Pro tene, una richesa est? No as mai pessadu chi podiat èssere unu lìmite?
Sa limba sarda est gasi musicale e forte chi rapresentat de seguru un’oportunidade pro su tzìnema, no unu lìmite. Sa proa chi su sardu no impedit sa cumprensione de una pellìcula l’apo tenta bortas medas presentende sos traballos meos in s’èsteru, in carchi casu finas sena sutatìtulos. Dia tènnere casos e argumentos medas de numenare a custu propòsitu. Pro nàrrere, cando fia montende “Arcipelaghi”, in Marsìglia, cun una montadora frantzesa chi connoschiat pagu s’italianu e nudda su sardu, custa montadora fiat, semper e cando, a tretu de distìnghere una batuta retzitada bene dae una retzitada male. Su ricursu a una limba pagu connota e disconnota de su totu, difatis, non nos devet giùghere a tènnere timòria e mancu a s’illusione de no èssere cumpresos. B’at semper carchi cosa chi pertocat su sonu e su ritmu de sas paràulas, a parte sa gestualidade, chi est cumpresa dae totus in manera perfeta. De su restu, si est possìbile a fàghere una pellìcula muda o petzi musicale, pro ite non si diat dèvere fàghere una pellìcula in sardu? Mel Gibson at fatu sa “Passione” sua in latinu e aramàicu, duas limbas mortas o pagu prus mancu disconnotas; pro ite deo no aia dèvidu girare s’Evangèliu in sardu?
Leave a comment