Giuanne Columbu, tzìnema in limba sarda.

Giuanne Columbu,  tzìnema in limba sarda.

– de Salvatore Serra –

Polìtica linguìstica cheret nàrrere finas a fàghere  giornales  in sardu, pro  afortire sa capatzidade de custa limba de  operare cun unu registru artu.

Non podimus fàghere a mancu, duncas, de faeddare de  sa revista  “Eja”, publicada pro unos cantos annos  dae sa sotziedade editoriale “Papiros”.

 In custu chi est su nùmeru 12  de su 2012,  b’at, in mesu de s’àteru, un’intervista fata dae Giuanna Cottu a Giuanne Columbu, regista chi at seberadu sa limba sarda pro fàghere unas cantas pellìculas .

Inoghe,  carchi passàgiu  de s’ intervista.

________

Giuanne Columbu, regista, iscritore, intelletuale integradu, pro issèberu personale e apartenèntzia familiare, in s’identidade sarda, nos contat inoghe tretos de  sa vida e de su traballu suo

                                          ________

 

  • Tue ti ses laureadu in architetura, comente ses coladu a su tzìnema? Ite t’at ispiradu?

Apo istudiadu architetura, ma sas passiones  meas  prus profundas sunt semper istadas pro s’arte, sa pintura e su tzìnema

  • In su traballu “Andalas”, 30 annos a como, si faeddaiat de s’intrada a poderiu de sa modernidade in sas biddas de Barbàgia. A distàntzia de totu custu tempus ite b’at abbarradu de totu custa situatzione descrita in “Andalas” ?

Sos eventos contados in cussa prima pellìcula mea  e tratados in sa tesi  de làurea  in architetura, est a nàrrere  sas cunseguèntzias  de s’impiantu  in Sardigna de indùstrias in cunflitu craru  cun sas richesas e sa cultura de su territòriu, sunt nòdidas a totus. A su tempus m’aiant naradu chi fia unu “bandidu” e unu “inimigu de su pòpulu” ca sustenia chi  cussas indùstrias, caras che fogu, aiant àpidu efetos distrutivos pro s’economia e s’identidade de s’ìsula. A dolu mannu tenia resone deo.

  • As impreadu sa limba sarda in sas pellìculas “Arcipelaghi” e “Su re”, ma finas in unos cantos documentàrios. Pro tene, una richesa est? No as mai pessadu chi podiat èssere unu lìmite?

Sa limba sarda est gasi musicale e forte  chi rapresentat de seguru un’oportunidade pro su tzìnema, no unu lìmite. Sa proa chi su sardu  no impedit  sa cumprensione de una pellìcula  l’apo tenta bortas medas  presentende  sos traballos meos in s’èsteru, in carchi casu finas sena sutatìtulos. Dia tènnere casos e argumentos medas  de numenare a custu propòsitu. Pro nàrrere, cando fia montende “Arcipelaghi”, in Marsìglia, cun una montadora frantzesa chi connoschiat pagu s’italianu e nudda su sardu, custa montadora fiat, semper e cando,  a tretu de distìnghere una batuta retzitada bene dae una retzitada male. Su ricursu a una limba  pagu connota e disconnota de su totu,  difatis, non nos devet giùghere  a tènnere timòria e mancu a s’illusione de no èssere cumpresos. B’at semper carchi cosa chi pertocat su sonu e su ritmu de sas paràulas, a parte sa gestualidade, chi est cumpresa dae totus in manera perfeta. De su restu, si est possìbile a fàghere una pellìcula  muda o petzi musicale, pro ite non si diat dèvere fàghere una pellìcula in sardu? Mel Gibson at fatu  sa “Passione” sua in latinu e aramàicu, duas limbas mortas o pagu prus mancu disconnotas; pro ite deo no aia dèvidu girare s’Evangèliu in sardu?

Leave a comment

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu.