Cun sa sessada de sas Càmeras decretada dae Mattarella, a pustis de una fidùtzia a Mario Draghi limitada a 95 senadores ebbia, sa de 18 legisladuras s’est serrende cun oto meses de antìtzipu cunforma a s’iscadèntzia naturale sua. Su de Draghi fiat su de tres guvernos dae sas eletziones de su 4 de martzu de su 2018. A s’ex ghia de sa Bce nche l’aiant sètzidu in fatu a duos guvernos Conte: unu “grogu-birde” cun grillinos e Salvini a manu tenta; s’àteru “grogu-ruju” cun su Pd e sa pandemia. Ma custu caos no est una prerogativa de custa legisladura ebbia: una borta rutu su de bator guvernos ghiados dae Berlusconi (dae su 2008 a su 2011), peruna presidèntzia de su Consìgiu est durada prus de duos annos. Custos sos esecutivos chi si sunt intreverados dae tando e in antis de sa legisladura serrende·si: Monti (2011-13); Letta (2013-14); Renzi (2014-16); Gentiloni (2016-18). Biènniu coladu nemmancu dae Super Mario, alabadu e leadu in triunfu a cada ora e in cada canale, presentadu che a s’ùnicu istatista a tretu de nch’istare in su palatzu de sos bancheris Chigi (e cun cussa còntiga nargeint chi unu che a issu non nche deviat fèrrere a su montigru presidentziale). Sos partidos chi lis ant bogadu sa fidùtzia fiant paghende su preju de sa coerèntzia (su M5s in antis cun sa Lega, posca cun su Pd e a concruos cun ambos e finas cun Forza Italia) e sa pèrdida de votos a favore de Fratelli d’Italia (Lega e FI). Duncas, cun sas eletziones acurtziende·si, custas fortzas ant pensadu a sas manera de recuperare su cunsensu pèrdidu. Como, cun sa data de su 25 de cabudanni, listas e coalitziones cherent serradas in pagu tempus. E sunt totus contra a Giorgia Meloni, cuntenta manna pro su «ludu» chi nât chi est retzende mancari nàrgiat chi nono. Contra a issa su segretàriu Pd Letta cun cussu «o noi o Meloni» in prima pàgina de Repubblica, a pustis de sa cumparsa in sa festa de Atreju, cando issu e sa leader de FdI si pongeint de acordu pro su bipolarismu. Contra a issa finamentas sos alleados Berlusconi e Salvini chi li cherent menguare su potentziale suo. In custa torrada de su votu ùtile sas eletziones preparant una derrota noa pro su chi b’at a manca de su Pd, un’àrea chi at a àere semper prus pagu rapresentàntzia pro more de sa mèngua de sos parlamentares E su unu sindacadu (sa Cgil)? Si eris fiat pro chi abarraret Draghi, oe si preparat a unu cungressu sena rispostas a sos traballadores suferentes. S’aberit una fase noa: cun sas punnas presidentzialistas chi diant pòdere àere sos nùmeros pro mudare s’ordinamentu republicanu; cun sas contradditziones sotziales chi sunt destinadas a crèschere in sa sotziedade. E Draghi in totu custu?
màuru piredda
Leave a comment