Bolognesi, su fallimentu de una proposta dannàrgia

de Giuseppe Pepe Coròngiu

FLOP

Non so de accordu cun sos ’emendamentos’ a sa Lsc de Roberto Bolognesi. Pro milli cajones chi non bògio contare totus ca su tempus est mègius a lu pònnere in àteru. Ma carchi cosa est pretzisu a l’acrarire in presse, sena pèrdere ora prus de su tantu.

Est coladu un’annu dae cando custu sennore at detzisu de iscontzare su logu pro motivos suos personales e nd’est bastante pro unu giudìtziu achistiadu. De su chi proponet non nde balet su tantu. Polìticu e linguìsticu.

Sa prima resone est chi b’at problemas prus urgentes ma cussu l’apo giai iscritu in un’àteru post. Sa segunda est chi su mètodu de Bolognesi est cussu de s’ingiùrgiu, de s’ofesa e de s’annuddamentu de is persones. Issu at copiadu is trassas de Grillo atachende sa gente a manera iscundida. Sa persone, non s’idea. Nudda de bellu. Totus rient finas a cando non lu proant a pitzu de issos e tando cumprendent. Ite si podet cumpartzire cun unu gasi chi non rispetat a nemos?

Ma sa cajone prus importante de su no meu est chi sa proposta de Bolognesi si presentat comente presunta solutzione de sa presunta chistione meridionale, ma in realidade nemos de is separatistas de sa dòpia norma at atzetadu custa solutzione. Duncas, su fallimentu est totale. Gasi comente no est beru chi esistit una chistione meridionale de aplicatzione de sa norma, ma 344 locales.

In ue b’at dificultade si sigat a impreare dialetu e limba paris. Ite nde costat? Si b’at de fàghere osservatziones, integratziones e atzuntas (e bolent fatas) a sa LSC de seguru non sunt cussas de Bolognesi. E serbint persones prus ecuilibradas e prus seguras professionalmente. Su chi promitit Bolognesi (unu standard chi rapresentet perfetamente sa pronùntzia de totu is dialetos) no est possibile. Est una promissa azardada e bòida in cunforma a su personàgiu. Su chi serbit tando est una grafia de is dialetos, de acostagiare a sa lsc, ma meda prus detalliada e articulada pronùntzia cun pronùntzia.

Su burdellu chi at pesadu Bolognesi at fatu male a sa polìtica linguìstica. E mesches faghet male a sos ufìtzios, insinnantes e operadores de mèdias chi ant bisòngiu de istipèndios seguros non de discussiones filològicas. Sa cajone prus de dolu a Bolognesi est chi sa movitiva sua prus funguda est petzi sa gelosia contra a Diegu Corraine. Chi imbetzes at mustradu semper passièntzia, seriedade e cumpetèntzia nointames sos atacos. Ma a si podet pesare totu custu prùere pro unu sentidu personale negativu comente a custu? E si podet carculare comente unos (pagos) ant fatu? Cosa de macos.

Ma sa resone prus rebesta est chi Bolognesi pro persighire sa punna sua controit a sa sola finas sos valores culturales de sa vida sua e sos resurtos de is istùdios suos etotu. Pustis chi at mustradu s’unidade de su sardu (leende dae sos istùdios de Contini) unfrat su campanilismu meridionale e sa partzidura de su sardu in duos, cun s’isetu cuadu a nde leare profetu matzoninu.

Ma no est credìbile comente isòrvidore sende chi su traballu chi at fatu est de badas ca chie ponet fogu, no est bene acasagiadu cando posca faghet sa finta de l’istudare. Mesches cando su fogu li fuit e brùsiat tancas e montes de sa polìtica linguìstica.

Impreat che innimigu is argumentos prus istereotipados contra a sa limba faghende sa cugurra si carchi cosa andat bene. Gasi mustrat chi est finas dispostu a isciusciare sa domo chi narat chi bolet acontzare. Paret chi non faghende comente narat issu sa limba si podet fintzas mòrrere. Pro chistiones de ambitzia sua at fatu dannu a totu su movimentu linguìsticu. At truncadu su patu positivu de unos cantos annos. At esageradu, at giumpadu sa làcana de su sena rispetu. Non b’at prus possibilidade de paghes.

Posca, finas unu relògiu frimmu intzertat s’ora duas bias cada die. Calicuna cosa de sas chi narat est òvia e si podet sarbare. Ma b’at finas unu perfilu de mitomania in su de iscrìere fitianu in unu blog semper de sa matessi cosa cada die. Un’ossessione mai bida. E dannàrgia. Finas a su puntu chi sos prus dèbiles de sa polìtica linguìstica li pòngiant mente e pensent chi siat de a beru urgente a ’emendare’ sa LSC. E chi cussa est sa essida a totu sas chistiones.

Ischidade·bos. Est petzi prosopopea e ossessione. Sos problemas sunt àteros. Bastat a non lu lèghere pro una chida, o unu mese, e si cumprendet chi sa realidade est diferente. Comente cussa de Cabuterra, mancari. Comente àteras chi sunt lompende.

Un’annu de tempus est bastadu pro unu giudìtziu a sa sèria. Sende chi b’apat una fentana posta male, pro acontzare sa fentana non nde gheto sa domo. E mancu la brùsio si ant seberadu un’àteru maistru pro la fraigare. Cando s’acontzu est peus de s’iscontzu su fallimentu est totale.

E si atinamus chi totu est unu problema personale de gelosia e de ambitzia, e chi calicunu (pagos), dae cando at comintzadu a ischissiare, l’at finas leadu a cunsideru e carculadu, si medit sa debilesa de unu movimentu linguìsticu chi arriscat, si ponet in fatu a sos predicadores de sa briga eterna, de abarrare sena ghia e sena unu caminu seguru de acumprire.

P.S. Sa polìtica linguìstica sighit cun sas cumpetèntzias de Contini e Corraine.

Leave a comment

1 Comment

  1. Bolognesu matessi narat chi sa sua no est sa solutzione pro totu is problemas ma chi est una proponnida ebia de emendamentos chi si diat podere amegiorare e integrare cuin su contributu de totus. A narrere sa beridade sa proponnida sua mi paret fintzas tropu debile (sa X in logu de GHE, QUI opurus KI in logu de CHI e pagu ateras cosas mi parent aberus meda pagu cunfromma a su tornadu chi nd’iscovacat sa cobertura de sa domo).

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu.