S’italianizatzione de su Rennu Sardu est cumintzada in su 700, cun sos Savojas. Giovanni Battista Lorenzo Bogino, nominadu dae su Re Carlo Emanuele 3, in su 1759, Ministru pro sos Afares de Sardigna, at cumintzadu una polìtica forte in custu sensu, ponende s’italianu in sa pràtica didàtica, pro permìtere s’afirmatzione de custa limba in totu sos setores de sa sotziedade, in sas tzitades comente in sas biddas. Cunforma a su “Regio Biglietto” de su 25 de trìulas de su 1760, s’impreu de s’italianu est devènnidu obligatòriu in iscola e in sa pràtica religiosa; custu impreu deviat andare paris cun su de sos dialetos (non faeddaiant, est craru, de limba sarda) pro agiuare unu cuncàmbiu produtivu intre sa sotziedade piemontesa e sa sotziedade sarda, e fàghere prus fàtzile una crèschida culturale chi nch’aeret bogadu sas làcanas linguìsticas; s’ispagnolu, in càmbiu, cheriat imparadu “con secondaria importanza”. Pro pònnere in atu totu custu, Bogino s’est fatu agiuare mescamente da s’òrdine religiosu de sosIscolòpios, chi, paris cun sos Gesuitas, aiant in manu s’iscola de s’ìsula, elementare, mèdia e superiore.
S’atitùdine de sos Savojas in contu de “lingua” s’est orientada chirru a sa polarizatzione in favore de s’italianu e de sos dialetos locales pro agiuare sos modellos aggregadores chi aerent permissu de contrapònnere sa realidade de su regìmene sabàudu a sas realidades “àteras”, e in su matessi tempus de ispainare una cussèntzia “unitària” contra a sas influèntzias alloglotas.
Fintzas in Piemonte ant adotadu providimentos pro agiuare s’ispainamentu de s’italianu, in custu casu a dannu de su frantzesu. Pro nàrrere, Carlo Emanuele at emanadu normas pro sa Val di Susa, in ue impitaiant su frantzesu, pro pònnere s’italianu in sos tribunales e in sas iscolas.
Sas “àndelas” sighidas in Piemonte e in Sardigna pro afirmare una limba “ùnica” nch’ant giutu a sos resurtados disigiados, ca interessaiant totu sos utentes: sas iscolas e s’universidade, sos tribunales, sos ufìtzios pùblicos, s’editoria. Su “Progetto di circolare per le scuole nelle Provincie” de su 1799 est una testimonia de sa parte unificadora chi sos Savojas ant assinnadu a s’italianu, in sa prospetiva de una polìtica de rennovamentu in favore de s’“italianidade” de su Rennu.
Sa polìtica linguìstica, duncas, comente base pro afortire su domìniu de s’Istadu. Sos Savojas, avesados dae sèculos a si fàghere logu in mesu de sos poderios de su mundu, custa règula l’ant cumpresa bene a beru, e l’ant aplicada cun profetu.
Bona die ,so de accoldu chi sa l’imba salda devede continuare a esistere faghede palte de annoisi de sa SALDIGNA .Chilcamusu tottu de nol dare ite faghere pro chi sa limba nostra restede in vida.
Bona die ,so de accoldu chi sa l’imba salda devede continuare a esistere faghede palte de annoisi de sa SALDIGNA .Chilcamusu tottu de nol dare ite faghere pro chi sa limba nostra restede in vida.