In custu contu de fantasia, ghetadu in metàfora, su protagonista Badore chircat de cumprèndere e contare su problema mannu de una identidade chi siat issa etotu linguìstica, o individuale, o de persones meda.
A iscrìere in sardu no est prus unu disafiu cun su tempus, ma est unu fràigu nou. A connòschere finas sa richesa sua est una punna de cada iscritore chi non est petzi chi bolet istrinare unu contu e bi fàghere meledare, ma finas una manera de trasmìtere connoschèntzias linguìsticas de sa bidda sua e l’allargare a totu sa richesa de sas geosinonimias de su sardu chi, a s’imbesse de su chi si pensat, no est partzidu ma est unu continuum, unu iscusòrgiu, unu Riu Mannu a ue assortint totu sas benas, is mitzas, chi nde faghent unu mare, ca est cussu chi nde faghent una Limba.
Micheli Ladu, ollollaesu de su 1975, est operadore linguìsticu de s’Ufìtziu de sa limba sarda de sa Regione Autònoma de Sardigna dae su 2007. Est impinnadu pro sa limba dae tempus meda e at fatu paritzas collaboratziones cun giornales, tv e ràdios in sardu in prus de Internet. Cun una bursa Regionale subra sa didàtica de sas limbas de minoria, at fatu e posca insinnadu in Master universitàrios e cursos de sardu pro dipendentes pùblicos. Tenet a palas àteras publicatziones, intre de custas un’àteru romanzu intituladu S’àrvule de sos sardos, imprentadu dae Condaghes, ambientadu in tempos giuigales.