Duas fiant sas manifestatziones italianas de eris mirende a oriente e, cada banda a manera sua, a sa punna de sa paghe. Duas manifestatziones pro custu antitèticas: cun sos organizadores de sa de Milanu (Calenda e cumpàngios) chi ant acusadu a sos de sa de Roma (sindacados, assòtzios, partidos de manca) de chèrrere una Ucraina rèndida; cun custos ùrtimos, in tames, chi ant acusadu a sos primos, reos de chèrrere chi sa gherra sigat pro mèdiu de s’imbiu de armas a Kiev. In mesu in mesu che maju su Pd, cun presèntzia in Roma pro non lassare campu lìberu a Conte ma cun argumentatziones “milanesas”.
Semper e cando, Letta a banda, una letura lestra de sas acontèssidas bèllicas diat pòdere pònnere s’osservadore a tretu de dare resone a ambas duas bandas: est beru o nono chi sena sas armas imbiadas dae s’otzidente s’Ucraina non diat pòdere resìstere a s’invasione russa? Est beru o nono chi s’impreu de armas imbiadas dae s’otzidente ingendrat una reatzione ulteriore dae parte de Mosca? Beras ambas duas chistiones, ma est pro custu chi ambas duas bandas, non de àere resone, sunt in farta manna.
Sos de sa manifestatzione de Roma narant chi pro mèdiu de sa fine de sas santziones e de su stop a sos rifornimentos bèllicos ant a mòvere sos negotziados. B’at de cumprèndere comente diat èssere possìbile: ca custa gherra l’at cajonada finamentas su fallimentu de sos acòrdios de Minsk; ca sos negotziados si faghent cun su “Sessade su fogu”; ca sos de Roma devent nàrrere si Kiev devet lòmpere a sa mesa renuntziende in antis a sos territòrios pèrdidos a pustis de s’invasione de freàrgiu e como parte de sa Federatzione russa.
Sos de sa manifestatzione de Milanu, pro parte issoro, narant chi si su fogu lu sessat sa Rùssia diat pòdere finire sa gherra, ma chi si lu sessat s’Ucraina diat pòdere finire s’esistèntzia de s’Ucraina matessi. E a dae chi sa Rùssia non si nche cheret andare s’ùnica manera pro lòmpere a sa paghe est sa derrota militare de Putin. Ma, a banda totus sos “si” e sos “ma”, e toddende·nche sa chistione de sa bomba atòmica, est beru finamentas chi si s’Ucraina binchet sa gherra su preju de cussa vitòria est sa fine de sa sovranidade de cussu istadu. Totu su dinare e sas armas imbiadas sunt ipotechende su benidore de Kiev (chi giai fiat bastante ipotecadu a pustis de su golpe de su 2014).
Serrende·la, sas manifestatziones de eris sunt unu motivu in prus pro nàrrere chi pro ambas tifoserias (sos valores otzidentales a cumbenièntzia a un’ala, s’antimperialismu mancari imperialista bastis chi siat anti Nato a s’àtera), su de s’indipendèntzia de s’Ucraina est s’ùrtimu de sos oriolos. Duncas, pro cantu antitèticas, sas manifestatziones de eris in cussu cuncordes sunt.
Sa cosa no est in agenda, ma sa sarvesa de s’Ucraina (e non de issa ebbia) dipendet dae una rivolutzione noa in Rùssia, dae s’essida dae sa Nato de sos paisos europeos e dae un’àtera unione polìtica e econòmica in su continente betzu. Pro seguru est prus fàtzile a mantènnere s’Ucraina colònia, o de sa Rùssia o de s’otzidente (o de ambas partes) ma semper colònia. Semper chi su brou non biret dae padedda.
màuru piredda
foto Ansa / Giuseppe Lami
Leave a comment