Su Creo (o sìmbulu) niceno-costantinopolitanu est sa fòrmula de fide in s’unitzidade de Deus, difùndida in sa cristianidade dae su Primu contzìliu de Nitzèa (325) e a su cale fiant istados aciunghidos ampramentos, pertocantes primariamente s’Ispìritu Santu, cun su primu contzìliu de Costantinòpoli (381). Fiat istadu redigidu a coa de is chertas chi aiant traversadu sa Crèsia in su de IV sèculos, subra totu pro more de is teorias cristològicas de Ariu (chi fiat satzerdote in Alessandria).
Su sìmbulu niceno-costantonopolitanu est impreadu a s’ispissu in sa liturgia cristiana.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Deo creo isceti in dd’unu Deus, su Babbu onnipotente, Criadore de su chelu e de sa terra,
de totu s’universu visìbile e invisìbile,
e creo isceti in dd’unu Sennore, Gesùs Cristos, Fìgiu unigenitu de Deus,
nàschidu dae su Babbu in antis de totus is sèculos:
Deus dae Deus, lughe dae lughe, Deus beru dae Deus beru.
Generadu, non creadu, de sa matessi natura chi su Babbu:
cada cosa est istada fata pro Issu;
Pro nois òmines e pro sa sarvesa nostra caleit dae chelu
e s’incarneit pro òpera de s’Ispìritu Santu in Maria, sa Bìrghine, e si fiat fatu òmine;
rughefissu fiat pro nois a suta de Pontziu Piladu, mortu e sepultadu fiat,
risusciteit sa de tres dies segundu is iscrituras,
e artzieit a su chelu, in ue istat a sa dereta de su Babbu.
E at a torrare in su benidore cun glòria pro giuigare is bivos e is mortos
e su rennu suo no at aere acabbu.
Deo creo in s’Ispìritu Santu, chi est su Sennore e donadore de vida
chi protzedit dae su Babbu e dae su Fìgiu,
e in paris cun su Babbu e su Fìgiu est adoradu e glorificadu
e aiat faeddadu pro mèdiu de is profetas.
E in dd’una Crèsia Santa, catòlica e apostòlica.
Cunfesso chi esistet isceti unu batìsimu pro su perdonu de is pecados,
iseto sa resurretzione de is mortos e sa vida de su mundu benidore.
(tradutzione a in curu de Alessandro Dessi)
Leave a comment