Sunt lòmpidas a batòrdighi sas persones mortas in su disàriu chi at corfadu s’Emìlia Romagna. Unu disacatu chi suprit a pustis de una sicagna longa chi aiat intostadu su terrinu de sa Pianura Padana chi, pro custu, no est renèssidu a mantènnere s’abba proina. Ma fintzas si su terrinu esseret istadu prus infustu, in pagas dies sa cantidade de abba est istada de prus de cussa falada in unu mese intreu. Sa crisi climàtica at custos piessignos: acontèssidas estremas chi bortant in pagu tempus in su revessu. Sos suddidos a subra de custa crisi chi galu como calicunu sighit a tènnere, no ant sensu perunu: tocat de leare medidas pro gestire custos eventos, fàghere totu su chi si podet pro los prevènnere e, mescamente, pro arressare su protzessu. Dennegare no est de profetu, mescamente in polìtica, nen pessighire chie proa a nos ammentare chi semus in trigadiu.
A subra de custu problema, chi pertocat su mundu intreu, s’annanghet su sistema italianu. Un’Istadu chi non renesset nemmancu a gastare su dinari maicantu chi s’Europa at seberadu de li dare, ca at una burocratzia gasi trepojada chi firmat cale si siat idea o atividade e non at agatadu progetos de gabbale de presentare a s’Unione, ca non est istadu capatze de seberare gente de primore in sas istitutziones. Pro non faeddare de sos imbòligos chi sunt fitianos. Como calicunu est chirchende a chie betare sa neghe, ma sunt giogos chi serbint pro non pensare a sas raighinas berdaderas de custa genia de tragèdias.
Gabriele Tanda
Leave a comment