de Càrminu Pintore
Sa fine de su sèculu de deghennoe est istadu unu tempus de ideas e imbentos noos. Una de sas chistiones prus intritzidas est istada sa de cumprendere ite, intre iscièntzia e literadura, nos podet imparare mègius su mundu in ue istamus.
A custu arresonu ant leadu parte ambos iscientziados e literados, cada unu truvende su molinu suo. Fiat unu tempus in ue s’est chircadu de li dare a s’immaginatzione s’importu chi si balet, e oe ischimus chi s’immaginatzione umana no atzetat de bìere s’iscièntzia che a s’ùnicu intèrprete de sa natura. In su sèculu de deghennoe sa literadura aiat galu prus chi no oe s’impèrgiu e sa funtzione de analizare sa sotziedade, ca sociologia e psicologia non fiant isvilupadas che a como.
a su tempus de Stevenson sa literadura aiat una funtzione terapèutica e psicoanalìtica, si impreaiat sa literadura pro contare s’intimidade psìchica, gissende nevrosis e psicosis in su papiru, chirchende una catarsi.
Dae tando prus de unu sèculu est coladu, e galu abarrant bivas sas paràulas de Stevenson a pitzu de sa chistione:
“At least, there will always be hours when we refuse to be put off by the feint of explanation, nick-named science; and demand instead some palpitating image of our estate, that shall represent the troubled and uncertain element in which we dwell, and satisfy
reason by the means of art.”[1]
Sa realidade contada dae s’iscièntzia nos iscorat e non nos dat su recreu chi diamus a bòlere, e gasi sa mente nostra dimandat “carchi immàgine ispìbilla de sa cunditzione nostra, chi nos mustret s’elementu imborduladu e prenu de dudas chi abitamus, e chi li si diat acunnortu a sa resone cun sos mèdios de s’arte.”. Est pro sighire custu disinnu chi Stevenson at afinadu s’arte sua, pro satisfàghere sa mente nostra cun paràulas imprentadas.
Sas òperas chi ant fatu intrare in s’istòria de sa literadura a Robert Louis Stevenson sunt mescamente Treasure Island e S’acontèssida istrana de Dr. Jeckyll e Sr.Hyde. Mancari Treasure Island siat unu contu de venturas pro pitzinnos, essidu intro de su 1881 e su 1882 in Young Folks, unu periòdicu pro giòvanos, est unu traballu in ue b’est giai unu chistionu morale craru. Sos eroes de su libru non sunt semper persones de gabbale, e sos personàgios chi istimamus non sunt semper de leare a bantu.
Dae custu interessamentu suo pro s’ambiguidade morale est nàschidu cussu istùdiu a pitzu de sa dicotomia morale chi est Dr. Jekyll e Sr. Hyde.
Mancari in cuddos tempos Stevenson esseret cunsideradu un’iscritore de contigheddos, oe s’ischit chi est unu de sos iscritores de prus importu mannu. In Dr. Jekyll and Sr. Hyde fràigat un’intessidura intritzida cun arte meda; un’intessidura chi andat gasi a fundu chi galu in dies de oe s’imparat in sas universidades. Su contu est unu tenore de boghes, su chi acontesset est contadu como dae Utterson, tando dae Lanyon, tando galu dae Jekyll matessi, un’àtera bia est una tzeraca a contare.
Unu de sos chi ant bogadu a campu sa mannària de Stevenson est Vladimir Nabokov, s’iscritore de Lolita. In sas Lectures of Literature, fatas a sa Cornell University, Nabokov faghet s’anàlisi de s’òpera e mustrat comente finas in s’architetura de su dominàriu de Jekyll siat curiosa e de importu mannu.
Su primu capìtolu de Dr. Jekyll e Sr. Hyde si narat ‘S’istòria de sa ghenna’ e totu, est unu sinnale craru de s’importu chi tenet sa domo de su protagonista pro cumprèndere s’ànimu de su mere chi b’istat in intro.
Sa ghenna de su tìtulu est cussa de sa domo de Jekyll, mancari a su cumintzu no si naret. Est una domo curiosa a beru, cun duas intradas e duncas cun duas ghennas. A un’ala su dominàriu paret bene mantesu e netu, a s’àtera ala sos muros sunt iscoloridos e b’at una ghenna totu botzas e mantzas, chene mancu batàgiu, dassada in su trascuru. Duos de sos personàgios sos prus importantes colant in dae in antis a s’intrada maleposta de sa domo a su cumintzu de su contu, chi moet passu, si podet nàrrere, gràtzias a sa ghenna matessi.
Stevenson faghet chi sa domo siat totuna a su mere: partzida in duas bandas chi no b’atinant s’una cun s’àtera, cun una ghenna bella e neta, pronta a s’abèrrere pro istrangiare gente, e un’àtera mesu iscontza e semper serrada.
Su contu nos narat comente in palas de custa ghenna tancada siant bene cuados segretos ispantosos.
A Stevenson, s’idea de Dr Jekyll e Mr Hyde l’est bènnida gràtzias a unu bisu. In custu bisu unu dutore vitorianu (un’òmine de gabbale), si podiat mudare de forma bufende una droga chi isse e totu ammaniaiat. Dae custa metamòrfosi essiat a campu unu giòvanu chene frenu perunu, malu e lìberu.
Moende dae custu bisu malu, s’iscritore iscotzesu bogat a campu un’idea chi turmentat a s’umana genia dae cando issa tenet cussèntzia; s’idea de no èssere totu intregos si no partzidos (nessi) in duos: una perra bona e una perra mala; cun su chirru bonu chi est dèchidu, contivigiosu e balente e su chirru malu bìschidu, mandrone e titule.
B’at àteru puru: s’autore non si firmat a custa partzidura in duos de s’ànimu, sa mente sua bolat prus a tesu puru. In ‘Sa relata de Jekyll a pitzu de s’acontèssidu’, Stevenson li faghet nàrrere a Jekyll:
“Die cun die, e sighende ambas alas de s’ànimu meu, sa morale e s’intelletuale, mi nche so acurtziadu a cussa veridade, e su de l’àere iscoberta in parte, mi nch’at tragiadu cara a una traschia gosi ispramosa: est a nàrrere chi s’òmine no est de a beru unu ma dòpiu.
Naro dòpiu pro ca su tantu chi apo pòdidu atribuire nche vastat finas a inoghe. Àteros ant a sighire, e àteros mi nch’ant a colare in custa diretzione, e deo m’atrivo a intzertare chi a sa fine s’òmine at a èssere connotu comente s’unida de unu muntone de entidades no cuncordes intre issas e indipendentes.”
Ispantat a beru cantu a fundu siat andadu Stevenson in s’ànimu umanu, mescamente si pensamus chi custu contu l’ant imprentadu in su 1886, trèighi annos in antis de traballos che a ‘S’interpretatzione de sos bisos’ de Freud e ‘Coro de iscurigore’ de Conrad.
Ma chie est Jekyll? E pro ite Hyde nos ispantat?
Antis de cumintzaret sa traschia sua, Dr. Henry Jekyll fiat un’òmine prenu de calidades, un’òmine comente si tocat, chi si fiat fatu, annu cun annu, una nomea bona.
Mancari gasi e mancari esseret un’òmine de iscièntzia, sos istùdios iscientìficos suos nche l’aiant giutu cara a su trascendentale e a su mìsticu. Aiat cumpresu comente si podiant iscrobare sas identidades chi cumponent sa persone, partzende su bonu dae su malu.
Mancari chi esseret un’òmine de gabbale, Jekyll, che a gente meda, giughiat difetos a botu e pragheres curiosos. Cust’ala pagu dèchida de sa personalidade sua issu l’aiat semper cuada.
Sighende s’arte sua de iscientziadu aiat ammaniadu una droga chi fiat a garbu de bogare a campu cust’ala sua istichida (in inglesu “to hide” cheret nàrrere ‘a cuare’, ‘a istichire’) e de l’iscapare dae sa morale sua matessi.
A su chi contat Dr. Jekyll, issu l’at fatu in bonas, pensende de pòdere guvernare sa droga e chi s’ala iscurosa sua esseret abarrada pro semper a cumandu suo.
Su chi acontesset a pustis est contadu cun arte lìmpia: Hyde essit a campu in sas notes de sa Londra vitoriana e cumintzat a fàghere disacatos s’unu in fatu a s’àteru.
In su contu si biet comente sos àteros personàgios no nde chèrgiant mancu sa bista de Hyde, pro ca los àscamat e los ispramat.
S’anàlisi prus comuna de custu tretu de su contu est chi su chi prus nos infadat de sos àteros est carchi cosa chi tenimus nois puru in intro; est carchi cosa chi connoschimus bene ca est parte de nois e totu.
Sa cosa ispantosa de Hyde est chi issu paret malu de su totu, chene morale peruna e lìberu de fàghere dannu a praghere suo. Hyde bogat a campu totu su chi nois chircamus cun traballu e passèntzia de cuare die-die. Issu est lìberu comente nois diamus a chèrrere èssere, chene birgòngia e chene timorias. Est che a un’immàgine guastada dae un’ispricu tortu, gasi infadosa chi deretu la cherimus iscontzare. Cando una fèmina biet a Hyde si càmbiat in una sùrbile e finas a s’òmine prus bonu, bidende·lu, li benit gana de lu crepare in corpus.
Stevenson at intritzidu unu contu chi nos istampat faghende essire a pitzu sa cumplessidade nostra, chi est fata dae elementos e partes diferentes. Acabbadu su contu, unu podet pensare puru chi su chi nos abbolotat de Hyde est su chi nos abbolotat de nois e totu.
Baddu est cust’abbolotu chi at iscadenadu sas crìticas contra a s’òpera de Stevenson, ca dae cando l’ant imprentadu, The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde at pesadu deretu unu badalocu. Si crìticaiat su contu ca, nanchi, fiat tropu ispramosu e pilisaiat sa gente cun sa violèntzia chi pintaiat.
Sa mugere de Stevenson e totu, Fanny Van de Grift Osbourne, est istada una de sas crìticas prus severa de su libru, e sa reatzione sua a sa prima iscritura de su contu aiat cumbintu a su maridu a brusiare sos fògios.
S’idea de sa prus parte manna de sa gente fiat chi Sr. Hyde esseret un’istràvanu.
Mancari gasi, non fiant totus a la pessare in sa matessi manera, bastet pensare a ite aiat naradu su prèide gesuita (e poeta puru) Gerard Manley Hopkins, chi aiat iscritu in una lìtera chi fiat isballiadu a pensare chi su personàgiu de Hyde esseret istravanadu, su preideru aiat naradu: “You are certainly wrong about Hyde being overdrawn: my Hyde is worse” (su Hyde meu est peus puru).
Su chi Hopkins aiat cumpresu est chi Hyde no est petzi su personàgiu de unu contu, si no imbetzes unu sìmbolu de sa natura umana.
Mancari Stevenson siet un’iscotzesu chi iscriet in inglesu unu contu de sa Londra vitoriana, su chi contat est universale: sos bìssios s’istùgiant, si cubant in intro de domo, sa virtude e sa balentia imbetzes si mustrant a s’iscrarada. Su chi contat non pertocat petzi Inghilterra e limba inglesa. Stevenson contat sa dopiesa nostra de sos òmines, su de àere unu copiolu psìchicu de tentare, peleare e acudire.
Totus chircamus de fàghere essire a foras s’ala bona nostra, istichende s’ala mala, ma custu istichire no nche la cantzellat a s’ala mala, antis, a bortas l’afòrtiat e l’aproendat. Si s’ala mala esseret lìbera, ischirriada dae s’ala bona, si diat a pòdere ispassiare chene tìmere nudda-nudda. Su de àere un’ala mala chene frenos nen morale diat a dare sa seguràntzia a s’ala bona de no èssere impudados in nudda e cundennados galu de mancu.
Comente si podet bogare a campu cust’idea, chi si diamus a èssere seguros de no èssere impudados diamus a fàghere su male meda de prus? Stevenson la bogat a campu cun s’iscritura, s’arte sua.
In su contu Jekyll si rendet a s’ammàju de su male, mancari iscat ite disacatos faghet Hyde, no aguantat a su disìgiu de si mudare in su copiolu malu suo.
A sa prima est sa curiosidade chi l’ìmperat ma a èssere Hyde giai l’agradat puru, l’atrogat isse e totu in sa relata a pitzu de s’acontèssidu:
“Fatu fatu apo intesu dòlimas fratosas, sos ossos tracheddende, una gana mala de mi mòrrere, e un’ispramu de s’ispìritu chi non nche lu colat nemmancu s’ora de sa nàschida o de sa morte. A pustis custa agonia a bellu a bellu aiat minimadu, e mi pariat comente de nch’essere essende dae unu male lègiu. B’aiat carchi cosa de curiosu in sos sentidos meos, carchi cosa de nou chi non faghiat a l’ispricare, e, pròpiu ca fiat nou, gasi durche de non bi crèere. M’intendia prus giòvanu, prus lèbiu, prus allegru in corpus; in intro mi intendia una buliadura in cherbeddos murighende, una currente de immàgines sensuales sena òrdine currende in sos tzircùitos de sa fantasia, fia comente iscapu dae cale si siat dèpere, e unu sentidu disconnotu ma no innotzente de libertade m’intraiat in s’ànima. Fia cumprendende a sa sola, a su primu alenu de cussa vida noa, chi fia prus malignu, deghe bortas de prus malignu, bèndidu che iscrau a su pecadu meu originale; e unu pensamentu gasi, tando, mi faghiat prus forte e m’imbriagaiat comente chi esseret binu.”
Cun s’iscritura sua Stevenson nos cheret dare su chi no atzapamus in s’iscièntzia e chi chircamus aterue, s’ispantu de sa bellesa e s’ammàju de s’orrore. Pintat su bullùgiu chi tenimus in intro, su balente e su titule chi si gherrant a pare in intro de nois e totu.
S’iscritore iscotzesu iscriviat chi petzi s’arte fiat a garbu de contare s’ispramu de su terremotu, sa mùsica chi sonat sa natura e s’amore chi nos imbòrdulat sa mente e su corpus.
Gasi e totu, cun s’istile e s’abilesa sua, Stevenson nos contat s’ala imbordulada e disconnota de sa vida nostra. A lèghere Dr Jekyll e Mr Hyde est che a nos apompiare in dae intro, biagende dae un’ala a s’àtera de sa mente nostra.
[1] Pan’s Pipes (1878)
Leave a comment