Sos sardos de David Herbert Lawrence

Sos sardos de David Herbert Lawrence

In su 1921 s’iscritore inglesu David Herbert Lawrence, paris cun sa mugere tedesca Frieda von Richtofen, aiat fatu unu biàgiu dae Sitzìlia, in ue istaiat in cuddu tempus, a Sardigna.

Cudda esperièntzia de biagiadore est finida in unu libru, Sea and Sardinia.

Prus chi non sa Sardigna, bida in pagu dies, Lawrence contat de sos sardos chi at connotu. In ogna logu ddo’at carchi cosa chi atirat s’atentzione sua e ddi faghet giùghere a annotu su caràtere de sa gente.

Si cumintzat dae sos tzitadinos de Casteddu, cun sas tzeracas bestidas cun sa bestimenta de sa bidda issoro e cun sos biddajos chi faghent su mercadu bendende frùtora, berdura e oos, in sas carreras de sa capitale.

Dae Càllari maridu e mugere leant su trenu pro Mandas. In sa chena cun sos impiegados pùblicos intendet allegas polìticas e rivendicatziones econòmicas.

In Sòrgono Lawrence bidet de persone, ispantadu e ascamadu, sas cunditziones igiènicas terrìbiles de sa Sardigna de issara. Non megiorat s’umore suo su tratamentu retzidu in sa lucanda. Su personàgiu chi prus dd’atirat, cun totu sos proes e contras, est unu benduleri tataresu.

In postale finas a Nùgoro est incantadu dae una prufessone de tonaresos. Lòmpidos a destinatzione sos duos bident su carrasegare pòveru e ispontàneu de su tempus. Su biàgiu issoro finit in Terranoa.

In cuddos annos de su pustisgherra s’iscritore registrat su clima de instabilidade econòmica, cun sos italianos chi ddi ghetant in cara sa richesa de s’Inghilterra e faeddant de dinari ebbia.

Duas cosas infadaiant massimamente a s’autore inglesu de s’Itàlia: sos chistionos subra su sotzialismu, in cuddu 1921 postu intre su biènniu ruju e s’afirmatzione de su fascismu, e su sentimentalismu. In custu però bidiat carchi diferèntzia cun sos sardos, massimamente sos de sos montes, galu austeros e diretos in sas relatziones sotziales.

S’iscritore britànnicu teniat s’idea chi cuddos òmines, semper a berrita posta, fiant galu insensìbiles a sos cambiamentos de sa modernidade e si pregontaiat, profèticu, finas a cando diant sighire a si bestire e a pensare a sa sarda in antis de tzèdere a su mundu nou.

(gianni muroni)

Leave a comment

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *