– de Davide Mulas –
Paret brulla chi a pustis de annos de arresonos, istùdios, de impinnu e traballu a proe de sa normalizatzione de sa limba sarda tocat semper a torrare a dae segus e cuntrastare sas matessi fàulas e pregiudìtzios de semper, ispartinados peri sos annos dae unu grùstiu muidosu e infadosu, ma semper minore, de individuos intentzionados a arressare – in pare cun s’amministratzione regionale de oe – su protzessu de normalizatzione de sa limba sarda.
Ma dae chi su mundu de sa limba dimandat una limba unitària e fatos cuncretos, in càmbiu de tzarras e brigas, càpitat chi sunt pròpiu sos chi ant boicotadu sa polìtica linguìstica de sos ùrtimos deghe annos a si propònnere comente gente de mesu pro si fraigare un’ispàtziu polìticu e culturale chi non tenent, e prus chi totu pro sighire s’àndala de su partzimentu de sa limba e de su pòpulu sardu in duas “macrovariantes”.
Duos sunt sos argumentos prus tramposos bogados a campu pro mustrare chi sa Limba Sarda Comuna non podet (e non devet) èssere sa limba ufitziale de totu sos sardos: su primu, chi – segundu issos – rapresentat petzi a “sos de Cabu de Susu”; su de duos, ca sa LSC abarrat – torra a pàrrere issoro – a tesu dae su connotu poèticu literàriu de totu sos sardos. E difatis nos contant chi est pro more de custas pecas chi totu su Campidanu at refudadu “s’istandard logudoresu ditadu dae sos nebodeddos ratzistas de Wagner” e chi duncas est pretzisu a batire emendamentos radicales a sa LSC o – galu mègius – a fraigare duos istandard, est a nàrrere: duas limbas diferentes.
Ma beru est chi s’istandard ufitziale, sende chi est “prus serente a sas faeddadas issoro”, est coladu petzi in sas biddas de Cabu de Susu? Chi nche est devènnidu s’istandard normale de Barbàgia e Logudoro, Planàrgia e Baronia? A dolu mannu tocat a reconnòschere su fatu chi non sunt sos sardos “meridionales” ebbia a cussiderare sa LSC a tesu dae sa faeddada de bidda issoro, ma finas su bonu de totu sos sardos.
Deo nd’apo fatu medas bortas sa cumproa, iscriende·lis in LSC e faghende·lis lèghere unas cantas pàginas de unu romanzu in LSC a amigos de Orgòsolo e de Fonne: a gente che a issos, chi su sardu l’ant imparadu a minores e lu faeddant cada die, sa LSC lis paret istràngia, meridionale meda, no est su sardu de bidda issoro. E no est su sardu de bidda ca s’iscritura no est serente a sa pronùntzia; e finas ca unu romanzu in sardu tenet unu registru, una sintassi, unu lèssicu diferente dae su de s’allega. Gasi comente a un’italòfonu pagu istudiadu, mannu o minore chi siat, sa prosa de Manzoni, ma finas de unu contemporàneu, li paret e l’est a tesu dae s’allega sua de cada die.
Non b’at de s’ispantare: in una situatzione de diglossia comente a sa in ue semus colados, pro sos sardofaeddantes (setentrionales e meridionales) dae totu sa vida, su sardu est limba chi s’allegat, chi faghet a giogare a sa murra, chi si faghent brullas, non limba chi s’iscriet. Ca los ant alfabetizados in italianu. E difatis in FB sitos che a Onnessos o Orgosolo come eravamo, e medas àteros de sa matessi genia, sunt totu in italianu, mancari su sardu l’alleghent prus chi non bene sos chi bi iscrient.
E cantas pàginas ufitziales de sas biddas de “Cabu de Susu” sunt in sardu? Deo non nd’apo agatadu peruna. A mie paret làdinu chi in “Cabu de Susu” pagu gente ischit de sa LSC o l’importat de su sardu limba ufitziale: su sardu tenet s’istatus suo de dialetu, amadu e galu faeddadu ma a tempu e logu suo: in su tzilleri, in familla, in poesia, pro brullare o frastimare.
Pròpiu comente in “Cabu de Giosso”.
Tando a inoghe intrat sa chistione tramposa de sos emendamentos a sa LSC: comente chi esseret possìbile a barigare custu sentidu de limba folclorizada annanghende·li a s’istandard sa x (in logu de –gh-) o boghende·li sa i- in fine de faeddu o cun àteras modìficas istrambòticas chi no ant a acuntentare mai a totus! E difatis nemos at pigadu in cunsideru custas propostas: s’alternativa a sa LSC est su partzimentu de su sardu.
Ma s’impèdicu a su bilinguismu est s’istandard chi tenimus o sa mirada folclòrica chi nos ant postu in conca a minores? Sa LSC non colat ca ” Diegu Corràine l’at bortada torra a LSU ” o ca b’at unu refudu generale de su sardu comente limba arta? E in sa Provìntzia de Casteddu, su rennu de sas “Arrègulas”, cròmpidos nche sunt a su bilinguismu?
Su fatu est chi a chie su sardu l’ischit, mancari bene, ma comente dialetu chi si l’ant imparadu a minore sena l’istudiare o lèghere, cale si siat istandard at a pàrrere istròlicu, artifitziale, faladu dae s’artu: e l’at a refudare, si non b’at una polìtica linguìstica coerente cara a su bilinguismu istitutzionale, chi no est s’ora de dialetu o de ballu sardu in progetos iscolàsticos lassados a sos dotzentes chi nde tenent gana. Polìtica linguìstica cheret nàrrere a programmare s’imperu de su sardu in totue, dae sos sinnales istradales a sos ambitos burocràticos, e a preparare sos operadores.
Cosas sèrias, detzisiones polìticas e finantziarias de importu, chi non b’intrant nudda cun “sa defensa de sas variantes ìnnidas minetzadas dae sa limba de plàstica serente a su logudoresu”.
Est fàtzile a s’imaginare ite nde diant nàrrere sos babbos e sas mamas, mescamente sos de Casteddu, de s’ora de dialetu locale fundadu subra de su “connotu poèticu literàriu” chi unos cantos ponent a fundamentu de sa proposta de duos istandard: chi est dinare imboladu diant nàrrere, e chi est mègius a fàghere prus medas oras de inglesu e matemàtica. E diant tènnere resone: su sardu, o est limba parìvile a s’italianu, o est su dialetu bonu petzi pro fàghere folclore locale, chi si nde podet fàghere a mancu.
In summas, torrende a sa chistione: est possìbile a arrejonare cun chie at boicotadu e boicotat sa normalizatzione de sa limba sarda? Si podet mediare cun chie defensat sa polìtica atuale de sa RAS in contu de limba? Si podent agatare tretos a cumone cun chie si nch’at fatu a manganellu virtuale de sos poderios acadèmicos e polìticos antisardos?
A mie custos defensadores de su “connotu” mi faghent pensare a sos chi sunt contra a tancare sas bases militares e a pedire sa bonìfica de su logu e sa riconversione: chircant s’amparu de sos militares, lis pedint chi abbarrent, e comente favore chi lis lassent unu tretu in prus de praja in istiu, cando colant sos turistas. E si colat una manifestatzione contra a su polìgonu, si torrant barrosos, rancurosos, finas violentos: a banda dae, e contra a sos àteros sardos. Presoneris de un’eternu presente, su venidore lis faghet a tìmere. Mischineddos.
“Apeddant, Sancho. Est sinnale chi semus andende a in antis!
Leave a comment