“Sa mama” de Grazia Deledda, òpera traduida in sardu dae Giovanni Muroni e publicada dae NOR (colletzione Le Grazie).
“– Deus nos at bogadu a su mundu pro godire; nos faghet sufrire pro nos castigare de no àere ischidu godire, custu ei, fèmina tonta. Deus at creadu su mundu cun totu sas bellesas e a pustis dd’at regaladu a s’òmine pro si ddu godire; peus pro chie no ddu cumprendet. Ma mancu mi nd’importat de ti cumbìnchere, comente crees tue. M’importat de bos catzare a tesu dae inoghe, a tie e a Pàule tuo. Peus pro sa matza bostra si ais chertu bènnere a istare inoghe.
– Nos nch’andamus, istet trancuillu, nos nch’andamus luego. Custu si ddu potzo promìtere: non penso a àteru.
– Tue ses faeddende de gosi ca mi times. Ma faghes male a mi tìmere. Tue crees chi so istadu deo, a ti firmare sos pees e a non fàghere allùghere sos alluminos: e podet èssere chi so istadu deo, ma no est naradu chi pro custu deo chèrgio fàghere male a tie e a Pàule tuo. Chèrgio ebbia a bos nch’andare: alla ca si non mantenes sa paràula ti nde pentis; issara nos amus a torrare a bìdere e t’apo a ammentare custu chistionu nostru. Pro como ti lasso sas mìgias de acontzare.
– Andat bene; si ddas acontzo.
– Serra sos ogros, issara, ca non chèrgio a mi bìdere sas ancas nudas. Ah ah, – aiat rìsidu, boghende·si·nde s’iscarpinu dae unu pee cun sa punta de s’àteru, e indurghende·si a coa pro si nde bogare sas mìgias, – peruna fèmina at bidu mai sa carre mea, mancari calunniadu m’apant: e tue ses betza e lègia pro èssere sa prima. Le’ una mìgia, le’ s’àtera: torro luego a mi nche ddas leare…”
Leave a comment