Sa beridade de Lenardu Cubello, su primu marchesu de Aristanis

-de Màriu Sanna –

Sos istòricos ebbia tenent su donu de pòdere chistionare cun sos personàgios de su passadu: dae ora fiamus in cuntatu cun Lenardu Cubello (o Cubeddu), su primu marchesu de Aristanis, ma issu non nde teniat una gana manna de contare sa versione sua de s’istòria de sa fine de su giudicadu de Arbarèe e de sa nàschida de su marchesadu de Aristanis: sa fine fea de su tentativu fatu dae banda de su nebode suo Lenardu d’Alagon- Cubeddu (ùrtimu marchesu de Aristanis) de liberare sos Sardos dae su giù catalanu- aragonesu l’at lassadu in su coro e s’ànimu unu dolu mannu, chi sighit a durare dae prus de chimbichentos annos.

E tando, petzi dae pagas dies su marchesu m’at imbiadu su mesàgiu in whats app narande-mi chi mi nche cheriat addòviare pro mi contare s’istòria sua; su giassu seberadu pro s’addòviu est in Aristanis, in sa pratza a fora de sa crèsia de Santu Martine, a de note, ca, comente m’at ispiegadu a primu de s’intervista, est a de note chi sos mortos podent torrare in sos logos issoro e chistionare cun chie no est galu passadu in s’àteru Logu Mannu.

Messer Cubello, arribat a sa sola cun unu passu lestru e ammantadu de nieddu, ma in suta de sa manta, tenet una mallieta comente cussa chi tenent sos giòvanos de oe, cun s’arvure irraighinadu.

E tando Messer Cubello, ite nos cheret contare de vostè?

“Salude giòvanu àmigu! Sunt passados prus de 500 annos e so semper adduradu a sa muda, a de note torro bortas meda in custos logos, ma luego so istadu fintzas in Macumere, cun sos fìgios e sos nebodes meos, pro bìdere su “Campu Castigadu” de Macumere, in ube est finidu su progetu de sos Arboreas de catzare sos catalanos dae sa Sardigna. Ma petzi como apo detzisu de èssire dae su mudìmine e de contare a sos Sardos de oe, chie so istadu e ite apo fatu. Intende-mi bene, ca no apo tempus meda, e no apo mancu su gana de torrare a contare sas cosas duas bortas!

Deo so nàschidu inoghe in Aristanis, dae Sarbadore de Bas e dae Costanza Cubello; jaju meu fiat Nìgola de Bas- Serra, frade de Marianu IV su giùighe prus mannu chi apat àpidu su giudicadu d’Arborèe in sos chimbichentos annos e prus de s’istòria sua. So nàschidu in sos annos in intro de su 1362 e su 1367; so istadu unu donnigheddu e so istadu pesadu in paris a sos fradiles meos chi fiant sos pòberos Federigu Doria e Marianu V, sos fìgios malassortados de tzia Liànora de Arbarèe e de tziu Brancaleone Doria.”

Dimando perdonu Messer Cubello, nos podet nàrrere carchi cosa de prus de custa famìlia? E comente mai azis leadu su sambenadu “Cubello” e no azis mantesu cussu de sos Bas?

“Bi fia arribende, àmigu istimadu! Su jaju meu Nìgola e babbu meu Sarbadore, sunt istados pro annos meda semper in paris cun Marianu, gherrende contra de sa sos catalanos; mama mea imbetzes fiat cumpàngia de tzia Liànora, gasi cando issa a pustis de sa morte de su frade tziu Ugone III, est arribada dae Genova, sigomente fiat a sa sola cun sos fìgios suos, nos at dimandadu de istare in paris cun issos in su palatzu, chi fiat in ue fintzas a carchi annu como s’agataiat sa presone manna. Federigu e Marianu fiant duos pitzinnos minoreddos chi non connoschiant nudda de Aristanis, de sa Sardigna e de su giudicadu! So istadu deo, a nche lis faghet imparare fintzas sa limba sarda! Federigu però fiat semper làngiu e si nch’est mortu deretu. Imbetzes Marianu V, fiat unu pitzinnu chi cheriat istudiare e chi cheriat sa paghe, nd’amus arrejonadu pro annos. Nde chistionamus como puru cando, nos addòviamus in su logu nostru de oe. Nois Cubellos amus seberadu su sambenadu de mama, pro una chistione pràtica, sigomente depimus traballare in su sètore de s’Amministratzione Pùblica e amus istudiadu in Catalogna fiat mègius a non àere su sambenadu de sos Bas; ca sos catalanos mancari, podiant pensare de nos leare comente presoneris.”

Messer Cubello ite nos contat de Brancaleone Doria, de Liànora e de Marianu?

“Eh….sa roda de sos ammentos inghiariat! Tziu Brancaleone fiat unu mercante, ma fiat puru unu balente soldadu, fiat avvelenadu cun sos catalanos chi l’aiant mantesu presoneri pro sete annos! Issu cheriat una gherra sena làcanas e sena tempus, cheriat una Sardigna sena catalanos! Non los podiat bìdere nemmancu pintos! Tzia Liànora fiat una fèmina nàschida e pàschida in sos insinniamentos de su babu Marianu IV, cheriat sa gherra petzi candu non b’aiat àteru remèdiu; issa cheriat fraìgare unu istadu modernu. Su fradile meu Marianu V chi deo naraiat Marianeddu, fiat unu giòvanu istudiosu meda, ma non fiat balente meda comente soldadu e issu puru cheriat sa paghe. Però sigomente non teniat unu naturale forte meda, a sa fine sighiat cussu chi cheriat su babbu Brancaleone.”

E vostè Messer Cubello, ite istùdios aiat fatu?

“Deo aiat àpidu comente maistros, sos matessi giuristas chi aiant agiudadu tzia Lìanora a promulgare “Sa Carta de Logu” in su 1392; maistros bravos, deo difatis a pustis de àere istudiadu pro carchi annu in Catalogna, fiat diventadu unu de sos consigieris “amministrativos- giuridicos” de tzia Liànora a primu e de su fradile meu Marianu a pustis.”

Duncas, si apo cumpresu bene, vostè Messer Cubello, non giughiat una formatzione “militare”?

“Gasi est àmigu meu! Deo aia solu una formatzione de base militare, aia sìghidu e imparadu carchi cosa dae tziu Ugone III, ma posca mi che fia ghetatu in subra de sos libros de su deretu; tzia Liànora cheriat a fàghere unu istadu nou, modernu e lìberu chi auniat totu sos sardos in suta de sa pàndela de s’Arborèe. E custa fiat puru s’idea mea e fintzas cussas de sos catalanos chi istaiant dae unu sèculu in Sardigna e chi fiant istracos de fàghere gherras. Cun s’agiudu de custos nobiles catalanos- sardos comente sa famìlia mea e cussa de sos Arboreas, fimis traballende pro cumbìnchere sos soberanos catalanos a chircare unu acordu: su mamentu fiat fintzas bonu, ca su re Martinu s’Umanu passadu a s’istòria comente Martinu su Betzu pro lu ischirrìare dae su fìgiu Martinu su Giòvanu su re de sa Sitzìlia, forsis fiat in favore.

Sas tratativas fiant arribas a unu puntu bonu, fimis tratende una paghe bona cun sos catalanos: issos si che manteniant sas tzitades de Casteddu e de s’Alighera e nois totu su restu de sa Sardigna. Sos Sardos e sos Catalanos podiant torrare a èssere àmigos e alleados, ma sa sorte e gente mala de Sardigna non ant crèfidu: in sa corte de Aristanis, b’aiat pessones chi cun sas gherras aiant fatu dinari meda; e in prus sa paghe non la cheriat Su Giòvanu re de sa Sitzìlia.”

A pustis de sa morte de Liànora e de posca de Marianu V, ite est capitadu ?

“A pustis de sa morte de tzia Liànora, tziu Brancaleone e su fìgiu suo Marianu V, istaiant cada die in briga; Brancaleone, mancari betzu cadruddu, cheriat sighire a gherrare e fiat semper chirchende de fàghere arribare in Aristanis, sas Cumpangias de sos Mertzenàrios tedescos chi aiat àpidu a su servìtziu suo contra de sos Catalanos, issu cheriat sìghire sa gherra! Marianu imbetze aiat fatu sa prumissa a sa mama Liànora chi depiat chircare sa paghe, ca sos Sardos non nde podiant prus de sas gherras!

Cando est mortu Marianu, su parlamentu de su giudicadu naradu Corona de Logu, a s’incumentzu aiat pensadu de pònnere a mie comente giùighe; ma su partidu de sos Doria non fiat de acordu, ca issos cheriant a pònnere tziu Brancaleone! Tando pro non fàghere cussa chi a dies de oe narades disamistade deo e àteros òmines de paghe de Aristanis, amus costituidu sa tzitade comente Comune Liberu cun a mime comente Podestà. Ma nemmancu custu sèberu praghiat a sos Doria! Sos Catalanos posca aiant bogadu sa boghe chi Marianu fiat istadu mortu dae su babbu e tando Brancaleone fiat arrenegadu comente Rambo!”.

Ma comente est mortu Marianu V? Vostè messer Cubello l’ischit?

“Deo fia impignadu pro traballu cussa die, ma Marianu depiat andare in sas bidda de Santulussùrgiu e Sete Funtanas ca pro unu giùighe fiat semper de importu mannu, fàghere inghìrios in sas biddas: dae Santulussùrgiu leimis semper caddos bonos e cadderis balentes chi nos serbiant pro s’esercitu, in Sete Funtanas s’agataiat s’ispidale de importu prus mannu de su rennu, in ue podiant pasare e sanare sos soldados nostros chi aduraiant fertos. A cantu paret, mentras chi fiat torrende dae Sete Funtanas, in su càminu est passadu lestru- lestru unu cherbu e Marianu si ch’est postu a lu sìghire in d’unu guturinu, lassendesi a de segus sos bujachesos suos, chi posca l’ant agatadu mortu cun d’una lantzita in s’ìschina. Nemos at bidu nudda, nemos at crèfidu nàrrere nudda. Deo però so sìguru de s’onestade de su babbu Brancaleone. Chie at mortu Marianu V, non cheriat nen sa paghe, nen Brancaleone!”

E tando chie cheriat sa morte de su guìghe Marianu V?

“Deo penso sa fàmilia de sos nepodes de Giuanne de Bas- Serra, su frade- reberde de Marianu IV e de su giagiu meu Nìgola, chi fiat signore de sa tzitade de Bosa; su re Martinu su Betzu pensaiat semper a Maria d’Arborea chi fiat cojuada a unu àmigu suo. Però fiamis galu in tratativas, su problema est chi Martinu su Giòvanu fiat arribadu in Sardigna…pro chircare sa glòria! Comente amus ìschidu chi fiat organizende su biàgiu cun d’unu esertzitu mannu- mannu, sas pessones a curtzu de sa “Corona de Logu”, ant seberadu comente giùighe Gugliemu III de Narbona, nebode de tzia Beatritze de Bas, fìgia de Marianu IV e sorre de tzia Liànora e de tziu Ugone III. Su re catalanu at fintzas mandadu sos legados suos pro chircare de cumbìnchere Guglielmu a si che adurare in Frantza!”

E vostè ite nde pensaiat de custu sèberu?

“Deo ? A mie m’aiant dadu s’incàrrigu de « giùighe de fatu », e in s’ànimu meu fia cuntentu meda; s’isperu meu fiat cussu chi Guglielmu si che aduressit in su fèudu suo in Narbona….ma no aiat fatu su contu, cun su fatu chi Guglielmu teniat una signòria pitica meda, chi fiat unu vassallu de su re frantzesu e chi leaiat fintzas cumandos dae su piscamu- conte de Narbona. Duncas, comente podiat unu vitzeconteddu, lassare unu regnu a unu luogotenente? Guglielmu de Narbona, fiat unu soldadu- romànticu, nàschidu e pàschidu cun su mitu de su paladinu Rolando, duncas est bènnidu deretu in Sardigna!”

E comente est andada cun Guglielmu III, s’ùrtimu giùighe de s’Arbarèe?

“Guglielmu non fiat un òmine malu, ma fiat frantzesu e comente Brancaleone cheriat e bidiat petzi sa gherra; solu chi Brancaleone Doria teniat sos mòtivos pro gherrare, issu imbetzes cheriat gherrare petzi ca li che praghiant sas cantones chi contaiant de sos cadderis, de sas pultzellas…fiat romanticu! Deo dae òmine de istadu, apo chircadu de li fàghere cumprèndere chi bidu s’esertzitu chi Martinu su Giòvanu s’aiat leadu dae sa Sitzìlia e cussu chi aiat mandadu su babu Martinu su Betzu a sos cumandos de Pedru de Torrelles, fiat mègius a tratare e a lassare colare su tempus: bastaiat carchi mese pro fàghere a manera chi Pedru de Torrelles, chi fiat unu sordadu e unu politicu balente, cumbinchiat su Giòvanu a si che torrare in Sitzìlia e podimus àere un’istòria diferente! Ma siat Guglielmu chi su Giòvanu, cheriant e bidiant petzi sa gherra! Fiant impressidos! Tostorrudos!”

E tando ite est capitadu?

“Apo cunsigiadu a Guglielmu de si fàghere agiudare dae Brancaleone Doria, ma issu non nde at crèfidu ischire! Ma non solu, l’at arrestadu e fatu inserrare in sa turre de su Casteddu de Bosa, in ue in pagu tempus est mortu! Deo so istadu lassadu in Aristanis, comente amministradore de sa tzitade. Sa “Corona de Logu” est addurada ferta dae su cumportamentu de Guglielmu, ca mai unu giùighe si fiat permìtidu de non intèndere su parere de unu gìùighe de fatu e de sa Corona de Logu e totu!”

E de sa batalla de Seddori ite ischit vostè?

“Deo so aduradu in Aristanis, pro ammaniare sas mutas de sos òmines, ca sos òmines de sas biddas fiant partzidos in tres turnos de una chida cadaunu….Guglielmu teniat 20.000 Sardos in Seddori, ma s’esertzitu “mobilitabile” chi tenimus fiat de 60.000 òmines. B’aiat su tantu pro bìnchere, ma Guglielmu teniat presse! Martinu su Giòvanu fiat balente comente soldadu, ma sa die de sa batalla est istadu agiudadu meda dae Pedru de Torrelles, su capitanu generale e luogotenente de su re Martinu su Betzu. Si nono mancari sas faddinas de Guglielmu, aimus binchidu nois! Guglielmu si ch’est fùidu in su casteddu de Monreale lassende sos òmines nostros a mòrrere in “s’Occidroxiu” e in sa bidda de Seddori. Arribadu in Aristanis at nadu chi torraiat in Frantza pro chircare agiudos e deo soe torradu a èssere su “giùighe de fatu”. Est mortu Martinu su Giòvanu e deo apo ghiadu s’esercitu nostru in sa batalla de Sant’Anna binchende, ma posca Pedru de Torrelles at leadu a Bosa e at incumentzadu a nos assediare in Aristanis…”

E segundu tzertos istòricos vostè a custu puntu s’est bèndidu! Cale est sa beridade?

“Sa beridade est chi Pedru de Torrelles, fiat unu soldadu e polìticu balente; ma fiat issu puru un’òmine de paghe: issu cheriat sa paghe….cando nos semus addòviados m’at nadu chi fiat lastima manna pro a issu, a pònnere fogu a sos cungiados de su trigu e derrùere sa tzitade de Aristanis e chi fiat istracu de contare mortos.”

E gasi bos setzis postos in cuncordu?

“Eia! Issu m’at nadu chi su re Martinu su Betzu fiat dispostu a mi lassare totus sos territòrios meos, ma chi non cheriat prus intèndere faeddare de “giudicadu”. Deo apo proadu a nàrrere chi deo si fia diventadu “giùighe” de aberu, fiat prontu a firmare s’atu de suttimmissione. Ma su custu puntu, Pedru de Torrelles m’at nadu, chi non si che podiat arrejonare, issu e totu peroe aiat propostu a su re de mi dàere su tìtulu de “marchesu” de Aristanis. Amus firmadu s’acordu in custa crèsia de Santu Martinu in foras de sas muras in sa die de su 29 de martzu de su 1410… ”

E vostè at atzetadu….

“Sa gente de oe narat chi l’apo fatu pro mene, ma no est beru….de fia giai “guìghe de fatu”, sa “Corona de Logu” fiat cun megus, Guglielmu fiat brujadu pro si nche èssere fùidu in Seddori, imbetzes de gherrare e mòrrere in sa batalla! Mi nche bastiat pagu de a beru pro diventare giùighe- re de s’Arbarèe! Ma sa “Corona de Logu” e sa gente m’aiant naradu chi cheriant sa paghe a onni manera. E deo apo fatu una paghe onorevole pro mene, pro sos tzitadinos de Aristanis e pro sos abitantes de sa curadòrias. Sos catalanos si che sunt andados dae Aristanis, sena fàghere dannu perunu. Custa est istada sa vitòria prus manna pro mene!”

Ma est torradu Guglielmu peroe!

“Beru! Guglielmu est torradu e dae sa sede noa de Tàtari at fatu deretu unu bandu pro mi che pònnere “in fora de sa lege”, ma no aiat cumpresu nudda! Fìgia mea, fiat cojubada con Nigola Doria chi fiat inserradu contra de sos catalanos in Monteleone, bi fiat carchi possibilidade de torrare a chistionare fintzas de su giudicadu, ma issu est arribadu cun custos frantzesos chi fiant peus puru de sos catalanos e sa gente de sas biddas, at incumentzadu a si che fùire in sos territòrios de su marchesadu de Aristanis e de sa contea de su Gotzèanu. Apo imbiadu unu legadu meu a Guglielmu chirchende una tratativa, ma issu nudda…e a sa fine est issu chi s’at bèndidu su tìtulu de su giudicadu! Non deo! Ca unu atu formale si podet semper annullare, imbetze una bèndida nono. Deo difatis apo mantesu s’àrvure eradicadu comente sìmbolu de su marchesadu…”

Est arribande s’arvèschida messer Cubello….

“Bidu comente colat cun lestresa su tempus? Est ora che mi che torrare in s’àteru Logu Mannu, mancari carchi àteru sero, ti che imbio unu mèssagiu e nos torramus a addòviare….mancari sa borta chi benit lu naru fintzas a Guglielmu si cheret bènnere…”

Pro ite como tratades?

“Emmo !…In s’àteru Logu Mannu semus totus àmigos! Francu ca bi sunt sas partidas de fùbalu : Guglielmu est unu tifosu mannu de sa Frantza….”

E vostè messer Cubello ?

“Deo bi l’apo ispiegadu a Guglielmu, chi non potzo tifare s’Italia…gasi comente sos duos Martinos (su Giòvanu e su Betzu ) non podent tifare s’Ispagna…ma issu non lu cheret cumprèndere !

Como depo andare ca est mangianu chito! …Adiosu e unu saludu a totus sos sardos liberos!”

Adiosu messer Cubello!

 

Leave a comment