– de Sarvadore Serra –
Intre s’agabbu de s’800 e su cumintzu de su 900 sa Sardigna at connotu tempos malos a beru. A pustis chi, in su 1887, est cumintzada sa “gherra de sas tarifas” cun sa Frantza, s’economia nostra est andada dae male in peus, ca non podiamus prus esportare a preju bonu, a su portu de Marsìglia, sos produtos nostros comente su trigu, su binu, s’ògiu, su bestiàmene, sas peddes. Nd’est resurtadu chi sa Sardigna s’est fata semper prus pagu autònoma e semper prus dipendente dae terramanna.
In custu iscenàriu de crisi e cambiamentu si insertat sa poètica de Pepinu Mereu, intelletuale abistu chi si lassat in palas s’arcàdia e si imberghet in su sotziale.
Nàschidu in Tonara in su 1872, e mortu in su 1901, de seguru at vìvidu fintzas in Nùgoro e in Casteddu, chi sos nùmenes de custas biddas sunt presentes in sas datas de unas cantas poesias de sa prima regorta, publicada in sa capitale in su 1899 in s’Imprentadoria Valdès, cun una prefatzione de Giovanni Sulis “laureando in medicina” (forsis pròpiu cuddu Nanni Sulis a su cale at dedicadu unos cantos cumponimentos, e chi sa cunditzione sua de istudente nos dat una mustra de sa calidade culta de sa formatzione de Mereu).
Non tenimus datos seguros de sos istùdios suos. Ma est craru chi istùdios – de autodidata o regulares chi esserent – nde depet àere fatu. Lu mustrant su tràgiu de sa poesia sua, sos riferimentos literàrios, sos latinismos (a sicut erat, per omnia secula, in diebus illis) su sistema de ideas, ma fintzas s’impreu “iscaradu” chi, a bias, faghet de su perìudu espressivu, fraigadu cunforma a sos modos de sa poesia biddaresa prus fitiana e prus pagu alfabetizada, in àteras paràulas, prus “orale”.
Una de sas poesias prus connota est “Galusè”, dedicada a una funtana de Tonara, in ue sa bena faeddat in prima pessone, bantende meda sas virtudes suas e contende acuntèssidas alligras e tristas de su mundu biddaresu minoreddu chi benit, cumbintu dae milli resones, a s’ispigrare, a s’infriscare, a ùmprere, a sabunare sos pannos in sas abbas suas. S’assentu de sas istrofas (in ue s’otava antiga si rendet a unu tratamentu prus lestru, bantzighende cun àsiu intre sa tristura lìrica e s’impèllida brullera e sententziosa, pro more de sa sustitutzione de s’endecasìllabu cun su setenàriu in sas sedes dìspari), s’andàina de sos riferimentos a cosas e pessones, su rispetu de una resone “segreta” chi curret in s’ùrtimu versu de cada istrofa (semper riferidu a s’abba, e, si est possìbile, a sa friscura de s’abba de sa funtana) sunt sos sinnos de s’elaboratzione literària de su cumponimentu. Ma, comente in totu sas poesias de Mereu, b’est semper sa cussèntzia chi sos versos suos sunt pro su pòpulu, e duncas sa lebiesa e sa fatzilidade de su lèssicu – leadu prus dae sa limba de cada die chi non dae su limbàgiu adutoradu de sos poetas traditzionales – mustrant ite est, pro Mereu, sa poesia: galu, e mescamente, logu de comunicatzione comunitària, de inghìriu de sas boghes de sa bidda. E, cun sa boghe de sa funtana, su poeta faghet fintzas unu retratu de issu etotu: 
Pàllidu bestidu
a pannos tristos de malinconia.
mesu test’ispilidu
in laras si l’annotat s’angustia
est dèbile de fìsicu
caminat a istentu, paret tìsicu
Sunt versos amargos, chi si riferint a su fatu chi fiat malàidu (at a mòrrere giòvanu meda, a s‘edade de 28 annos); e, in su cumponimentu “Agonia” est galu prus craru:
Cando as a lègere custos
mutos, su campusantu
at a àere sos ossos meos acollidu.
Cun sos chizos infustos
de amaru piantu,
des juliare a mie. Addoloridu
des fritire sa testa
istanca, in custa pàgina funesta
Ma custa cunditzione sua no l’impedit de s’interessare a su sotziale, comente in una de sas poesias prus famadas, “A Nanni Sulis” (prus connota comente “Nanneddu meu”):
Nanneddu meu
su mundu est gai
a sicut erat
non torrat mai
Semus in tempos de tirannias
Infamidades
e carestias
Como sos pòpulos
cascant che cane
gridende forte
cherimus pane
Mereu est fintzas unu chi ridendo castigat mores, comente in “Lamentos de unu nòbile”, in ue faeddat de sa nobilesa decàdida
Funesta rughe
chi giugo a pala
per omnia secula, bae in ora mala
In diebus illis
m’as fatu onore
ma oe ses sìmbulu
de disonore
o comente in Solferino, in ue leat in giru sos chi ammesturant su sardu cun s’italianu
Ti voglio raccontar, se ci riesco
comente fit sa gherra in Solferinu
si no pregunta a frade meu Pepinu
come fuggì l’esercito tedesco
Non mancant, in Mereu, sos “Ispàsimos de amore” :
A saludare a mie non t’abbassas
pro me ti pones àbidos de monza
ma s’acanta mi passas
ti si mudant sas laras de birgonza
E non fartant sas descritziones aerosas e lugorosas, comente sa de “Aritzo”:
De coro aperta, franca e liberale
a su progressu curres e camminas:
ses una tzitadedda geniale
in te s’isprigant sas biddas bighinas
Unu poeta modernu e innovadore, Pepinu Mereu, cultu ma populare, tristu ma befulanu, connoschidore mannu de sas misèrias umanas. Unu frore galanu nàschidu dae sa crisi terrorosa de s’agabbu de s’otighentos
Ligàmenes:
https://it.wikipedia.org/wiki/Peppino_Mereu
http://www.poesias.it/poeti/mereu_peppinu/mereu.htm
https://pipius.com/peppino-mereu/
https://www.youtube.com/watch?v=lxXHKtXr7LU
https://www.youtube.com/watch?v=0oEKSmN0Kos
https://www.youtube.com/watch?v=SD-aTRgsElw
https://www.ibs.it/poesie-complete-testo-sardo-a-libro-peppino-mereu/e/9788886109857
Leave a comment