Sos primos eroes de sa Terra sunt istados sos mìcrobos. Unos 2.700 milliones de annos a como s’ atmosfera at cumintzadu a ammuntonare ossìgenu produidu dae sos tzanobatèrios chi istaiant in sos otzèanos e fiant bonos a fàghere sa fotosìntesi. S’ossìgenu est istadu fundamentale pro s’essida a campu de sas formas de vida prus cumplessas, cumintzende dae sos primos animales, e como sustentat su tipu de metabolismu prus comunu in su pianeta.
Como, un’istùdiu nou faghet pensare chi in unos cantos tretos de Marte bi podet àere bastante ossìgenu pro fàghere campare unos cantos èsseres viventes terrestres. Vlada Stamenkovic, istudiosu de sa NASA, e unos cantos collegas de s’Istitutu Tecnològicu de Califòrnia ant isvilupadu unu modellu chi càrculat sa cantidade de ossìgenu chi si diat pòdere agatare, in solutzione, in sas abbas salidas chi bi podent èssere in unos cantos tretos de su pianeta. Sos sales presentes in custas mùrgias faghent a manera chi s’abba abbarret lìchida a temperaduras suta de su zero. Cunforma a s’istùdiu, publicadu in Nature Geoscience, unu 6,5% de totu su pianeta podet istrangiare, in sa crosta o a unos cantos tzentìmetros prus in bassu, cantidades de ossìgenu similares a sas chi in sa Terra bastant pro fàghere campare unos cantos microbos e ispòngias.
Istùdios reghentes faghent pensare chi sos primos animales esserent ispòngias, chi podent campare fintzas cando b’at pagu ossìgenu. Sos tretos de Marte in ue paret chi b’apat ossìgenu sunt subra de sos 50 grados de latitùdine a fùrriu de sos polos. De sas missiones martzianas analizadas dae s’istùdiu, una ebbia at esploradu custas zonas: est sa missione Phoenix, chi at aterradu in su 2008 subra de sa chi podiat èssere astra.
In cussu matessi annu ant iscobertu in Marte unu lagu mannu de abba salida cuadu suta de s’astra de su polu sud. S’istùdiu nou narat chi in cue sa cuntzentratzione de ossìgenu diat pòdere èssere “arta” si b’at unu cuntatu temporàneu cun sa crosta o si b’at bastante radiatziones pro chi s’ossìgenu e s’idrògenu s’ischìrrient. Sos responsàbiles de su traballu pensant chi custos resurtados teòricos podent fàghere cumprèndere s’istadu de ossidatzione de unas cantas rocas martzianas e ìmplicant “chi b’at possibilidades pro sa vida basada in s’ossìgenu in su pianeta Marte comente est como e in àteros corpos planetàrios gràtzias a benas de ossìgenu alternativas a sa fotosìntesi”.
Víctor Parro, istudiosu de su Tzentru de Astrobiologia (CAB-CSIC), narat chi fintzas a como sa presèntzia de ossìgenu in Marte “no l’ant carculada” pro neghe de sas cuntzetratziones bassas. Mancari si tratet de un’istùdiu teòricu chi diat chèrrere cunfirmadu cun mesuras reales, s’istudiosu ponet in craru chi “custos modellos faghent cumprèndere sa parte chi podet tènnere su O₂ sortu siat in sa respiratzione de sos microorganismos siat in s’ossidatzione de sos metallos”.
“Sos microorganismos non tenent bisòngiu de O₂ pro alenare”, narat, “però s’ossìgenu moleculare permitit de otènnere prus energía in sos protzessos de respiratzione e sa presèntzia sua in Marte in cuntzentratziones adeguadas aumentat sa posibilidade de metabolismos noos e prus funtzionales. “Pro nàrrere, diat permìtere s’esistèntzia de batèrios comente sos chi s’agatant in su riu Tinto [Huelva], chi òssidant su ferru de sa pirite pro otènnere energía. E una cosa chi in Marte est abundante est su ferru”, crarit.
“Sos autores narant cales sunt sos organismos terrestres chi podent campare in cuntzentratziones bassas meda de ossìgenu sortu in abba (chi sunt, basicamente, tzertas castas de batèrios e sas ispòngias), e congruint narende chi sas cuntzentratziones de ossìgenu chi càrculant chi bi podent èssere in sas mùrgias martzianas diant èssere bastantes pro chi custos organismos podant campare in Marte oe”, crarit Alberto González Fairén, istudiosu de su CAB e de sa Universidade Cornell.