-de Màriu Sanna –
In sa segunda metade de s’annu 1407, a pustis de sa morte de Marianu V de Doria-Bas, giùighe de su rennu de s’Arbarèe e fìgiu de Brancaleone e de Liànora, sa corona de Logu (Assemblea Parlamentare) de su giudicadu d’Arbarèe aiat nòminadu a giughe Guglielmu III de Narbona, nebode de Beatrice, sa sorre de Liànora e Ugone III d’Arborea.
In su mentres chi depiat arribare Guglielmu, sa corona aiat nominadu comente “giùighe de fatu” (regente) Lìnardu Cubeddu (Cubello), nebode de Nigola de Bas- Serra (frade de Marianu IV); a pustis de custu sèberu Brancaleone Doria, si che fiat andadu dae Aristanis, e che fiat torradu in Monteleone Roccadoria, arrenegadu meda pro custu sèberu. Segundu carchi funte istòrica Brancaleone chi fiat betzu meda, fiat mortu in Monteleone un 1408, segundu àteras funtes catalanas est mortu presoneri de Guglielmu in Bosa in su 1409.
Sa crisi dinastica de sos Arborea, aiat fatu pensare a sos catalanos, chi podiat a èssere sa borta bona, pro agabare una gherra de conchista contra de su rennu d’Arbarèe, chi duraiat dae belle de chimbant’annos (fiat incumentzada cun Marianu IV in su 1353), difatis su soveranu catalanu Martine su Betzu, fiat ammaniende un’ispeditzione de su fìgiu Martine su Giòvanu.
Si su babu, bidas sas esperièntzia de sos mannos suos, in sa gherras in Sardigna, fiat chircande unu mèdiu diplomàticu, o su nessi cheriat isetare un àteru pagu, pro bìdere sa situatzione, su fìgiu imbetze chi fiat re de sa Sitzìlia, cheriat bènnere deretu in Sardigna pro agabare custa gherra, chi fiat costada meda sia comente mortos catalanos, siat comente ispesas in dinari.
Cando su sa die de su 6 de santugaine 1408, Martine su Giòvanu fiat arribadu in Sardigna, cun s’isbarcu in Casteddu, cun totu s’ispeditzione sua, non fia nemmancu arribadu a Aristanis su giùighe Guglielmu III de Narbona; su giùighe difatis at arribare in su giudicadu solu in su mese de nadale de su 1408, pro bènnere incoronadu in sa die de su 13 de ghènnargiu de su 1409.
Martine su Giòvanu, fiat arribadu in Sardigna, un esercitu mannu e de balèntia manna, ghiadu dae su capitanu generale Pedru de Torrelles, chi fiat amigu e luogotenente de su re Martine su Betzu.
Su 12 de làmpadas de su 1409, in Seddori, b’aiat istada sa prima batalla intre de sos catalanos de Martine su Giòvanu e sos arborenses de Guglielmu, ma no aiat dadu pèrunu esitu. In antis, in sa die de 1 de làmpadas, bi fiat istadu fintzas una batalla intre de sas naes in su tretu de mare a curtzu de su mare de Istintino e de s’Asinara.
Sas tratativas, no aiant dadu pèruna possibilidade de acontzare sa situatzione intre de sos rennos de aragona e d’Arbarèe e tando sos duoes soveranos aiant detzisu de mòvere batalla.
Guglielmu si che fiat inserradu in intre de su casteddu de Seddori cun s’esercitu suo, chi contaiat 17.000 fantes sardos, 2.000 cadderis frantzesos e 1.000 balestrieris genovesos.
Guglielmu fiat trancuillu, ca ischiat chi si in casu de dificultade podiat contare fintzas in subra de sos casteddos de Monreale e de Is Pratzas; imbetze Martine fiat mòvidu in sa die de su 26 de làmpadas dae Casteddu cun d’unu oriolu mannu: aiat cumpresu chi custa podiat a èssere sa batalla finale; Pedru de Torrelles contaiat in subra de un’esercitu de 1.000 professionistas e 4.000 sordados, bi fiant in prus àteros tres òmines “sardos” chi faghiant sa “retroguardia”.
Sa batalla est istada fata in d’unu giassu naradu fintzas a dies de oe “Su Bruncu de sa Batalla” , a curtzu a s’istada istatale 131 (bìviu Villasanta) a s’ala de sa bidda de Furtei, sighide s’àndala chi cussa chi oe in Seddori est nada carrera de Logudoro.
Fiant istados sos cadderis catalanos ai mòvere a s’atacu pro primu, trunchende in duos s’ischieramentu de s’esercitu arborense; s’ala de sa destra, cumposta dae prus de 1.000 sardos, si che fiat fuida in sa diretzione de Seddori, inue fiant istados sighidos e mortos dae sos catalanos in intre de su casteddu;
Guglielmu imbetze, fiat arrennèssidu a si che fùire in s’ala de su Sàrdara e de su casteddu de Monreale, agatende sa salvesa, mentras s’ala de manca, malassortada, si che fiat fùida in sa diretzione de su Flumini Mannu a su latu de destra de s’istrada n. 197 andende a Furtei , inue fiat istada bisestrada e fata a bisera in su giassu nadu fintzas a dies de oe “S’Occidroxiu”.
A pustis de sa batalla, su binchidore Martine non fiat arrèssidu a dàere s’istocada finale a sos arborenses; Guglielmu teniat galu s’esercitu suo, mancari sa morte de òmines meda (s’istòricu ispanìolu Geròlamu Zurita, contat 6.000 mortos arborenses) ma sa situatzione podiat galu a èssere acontzada a favore de su giudicadu d’Arbarèe; Martine aiat passadu sas dies festende e incumentzende a organizare su rennu; ma si nche aiat leadu fintzas su male de s’isprene chi l’aiat ghiadu deretu a sa morte sua in sa die de su 25 de trìulas. Sa paristòria catalana, contat chi Martine siat istadu mortu, dae dies e dies de amore e coddòngiu cun d’una fèmina galana de Seddori.
In su mentras, su rennu sardu fiat amministradu dae su balente luogotenente Pedru de Torrelles, mentras Guglielmu fiat mòvidu a Frantza pro chircare àteros agiudos e isfrutare a su mègius sa situatzione, lassende su giudicadu torra in sas manos de Lìnardu Cubeddu.
Sa morte de Martine su Giòvanu pro sos catalanos, mancari binchidores est istadu s’incumentzu de sa fine: su casadu istòricu de sos contes- re de Bartzellona, incumentzadu cun Guffredu su Pilosu in sèculu X, como non teniat perunu erede o “infante” comente naraiant sos catalanos.
Su babu Martine su Betzu, non fiat a resurtadu a àere àteros fìgios posca de sa morte de “su Giòvanu” in Sardigna; duncas cun sa morte de sos duos Martine fiat agabada sa dinastia.
In s’annu 1410 aiant a capitare duos fatos istòricos de importu mannu: su 29 de martzu su giuighe “de fatu”, Lìnardu de Alagon mancari una bìnchida in sa batalla de Sant’Anna, a curtzu de sa bidda de Santa Iusta, si che fiat arresu, firmande s’acordu in sa crèsia de Santu Martine fora de sas Muras, cunsignende a sos catalanos ghiados dae Pedru de Torrelles, sa tzidade de Aristanis e sos Campidanos de Milis, Simaxis e Cabras e su Gotzeanu e Bonorzili chi peroe beniant infeudados a issu a totu cun su tìtolu nou de “Marchese de Aristanis”. Segundu istòricos meda Lìnardu Cubeddu, est istadu unu tràitore, ca s’est arresu; sa beridade est chi sos catalanos aiant giai leadu Bosa e assediadu Aristanis e a pustis de 60 annos de gherras sa zente fiat istraca. Sa paghe firmada dae Lìnardu aiat permìtidu de salvare òmines meda dae sa morte e sa tzitade de Aristanis dae sa deruta.
In su mese de maju de su matessi annu fiat mortu su re Martine su Betzu e a pustis de duos annos de anàrchia su rennu, at a passare a sa dinastia castigliana de sos Trastàmara, mudende pro semper s’istòria de su rennu catalanu- aragonesu.
Guglielmu III de Narbona torradu in Sardigna a sa fine de su 1410, aiat tentadu torra de gherrare contra de sos catalanos, agiudadu fintzas dae Nìgola Doria (unu fìgiu naturale de Brancaleone) chi fiat inserradu in Monteleone Roccadoria, e dae Artaldo de Alagon (unu de sos mannos de Lìnardu de Alagon), mòvende gherra dae Tàtari, in ube aiat postu sa capitale de su rennu suo e aiat chircadu de conchistare sa tzitade de s’Alighera; ma fiat istadu catzadu! Cumpresu chi sos Sardos fiant istracos, a sa fine aiat incumentzadu sas tratativas cun su Ferdinandu I, su re nou de sos catalanos; posca si che fiat postu in acordu cun su re Alfonso il Magnanimo in S’Alighera: bendide sos tìtolos suos e sos territòrios pro 100.000 fiorinos de oro. Gasi finiat, posca de 500 annos, s’istòria de su giudicadu de Arbarèe.
Guglielmu, torradu in Frantza imbetze at a morrere in sa batalla de Verneuil sa die de su 17 de austu de su 1324, gherrende pro su “delfinu” de su rennu de Frantza.
Màriu A. Sanna – Istòricu
Leave a comment