Sa chida colada (inoghe) amus faeddadu cun Micheli Ladu de sos libros suos. Oe chistionamus cun isse de chistiones linguìsticas chi pertocant su sardu e s’imparu suo.
Tue insingias e as insingiadu su sardu, de cale genia de gente sunt sos chi s’acùrtziant prus a s’ispissu a s’imparu de sa limba nostra?
Su bonu de sa lege istatale e cussa regionale est chi at postu in contu sa formatzione de sas persones, chi esserent issas tzitadinos simples o de carchi setore piessinnadu che a giornalistas, dipendentes de s’amministratzione pùblica o insinnantes. A nàrrere chi s’insinnat su sardu est una allega manna, ca a bias no est tantis a l’imparare ca cussu nche b’at giai in su cherbeddu de sas persones. Chie prus chie mancu tenet una cumpetèntzia ativa e passiva galu forte chi s’abrandat calende de edade o cunforma a sos cuntestos sotziales. A bortas si depet duncas petzi isperimentare sa Majeutica socràtica de nche bogare a campu su chi giai si ischit ma chi est remonidu in carchi Cluster de su cherbeddu indrommiscadu. In cue sos cursos agiudant che a una forma de fisioterapia: cando unu tenet su ghìsciu in su bratzu ca si l’at segadu, sos mùsculos si nche torrant a nudda ca los impreat pagu. Ma una borta torradu a allenare torrat che a in antis e finas prus forte. Sa realidade est finas cuntraditòria: a bias in sos logos urbanizados sa gente leat parte a sos cursos meda de prus chi no in sas biddas. Custu finas ca “a fàghere formatzione in sardu” est diferente dae “imparare su sardu”. Sa respusta a sa segunda est cussa de nàrrere “Deo su sardu lu connosco giai, connosco su meu, e no apo a andare a l’imparare dae àtere, mescamente si no est mancu de bidda e est de un’àtera leada”. Est comente a nàrrere a unu chi tenet sa bìngia de andare a l’imparare comente si faghet su binu. Una cosa est a li mustrare trassas pro chi no essat ispuntu pustis de unos cantos meses o chi boghet a campu sos nuscos de frores, una cosa est a li nàrrere chi no est bonu. Sa formatzione ponet in contu intamas àteras cosas, che a s’ortografia, sa toponomàstica, sas leges de amparu, su cunfrontu cun àteras limbas de minoria o cun sas variantes de su sardu etotu. In cussu tocat de dare atentu ca est una cosa dìlica finas pro s’iscritura: cunforma a comente si presentat sa cosa sa reatzione podet èssere mala che a “Iscrio comente mi paret” o “Timo a faddire duncas no iscrio”. Su de pònnere su tocu, su de marcare a lapis ruju, su de fàghere una cosa prescritiva e non descritiva de sas règulas de su sardu andat contras a sa limba matessi.
E sardu siat! Est su programma tuo a subra de sa limba sarda in EjaTV. Coment’est traballare cun sa limba sarda in televisione? Coment’est andadu su programma e in ue si podet bidere como?
E sardu siat! Comente as naradu tue est unu programma chi essit in Ejatv. Est una forma isperimentale de divulgatzione de notziones de sa limba fata in manera lèbia e no istentosa. Sunt pìndulas de 5 minutos ue si chistionat de totu, dae sos sonos de sa limba, a sa chirca sotziulinguìstica, sos topònimos e àteru. Pesso chi su chi est faghende Tore Cubeddu (chi at fatu sa presentatzione de su libru Riu Mannu) pro sa polìtica linguìstica siat meda e intzertadu. Finas dae su chi connoschimus puru s’italianu est nàschidu che a una limba burocràtica chi la connoschiat petzi su 2% de sa populatzione. E difatis no est pro more de custa chi s’est isparghinada. De prus a seguru cun s’iscola, ma in Sardigna si bidiat e s’imparaiat che a limba istràngia, tantis chi finas sos de s’edade nostra intraiant a iscola e chistionaiant in italianu e foras de cussu cuntestu si chistionaiat semper in sardu. E tando cale est sa cosa chi at fatu sos italianos e s’Italianu? Sunt sos mass media. Siat in forma iscrita ma pro su prus in forma faeddada. Intrende cun sa Ràdiu e sa Televisione, su sonu de s’italianu est intradu in cada domo, a cada ora, cun trassas diferentes pro acuntentare target diferentes. Su tempus de espositzione a cussa limba est artziadu a manera esponentziale mentras su sardu est andadu semper de prus indebilitende-si. Su 99% de su chi nos afùrriat est in italianu, publicidade, novas, film. Totu. Pro custu si dae un’ala su limbàgiu setoriale serbit a dare lustru e prestìgiu a una limba a s’àtera ala pro nàrrere sa burocratzia, essende setoriale, no arribat a lestru a sa gente finas ca s’ufitzialidade tocat pro como petzi a s’italianu. De prus faghet sa literadura o sa poesia, su giornalismu, s’iscièntzia e àteru chi sunt galu su mèdiu intre de sa gente e s’iscritura meda prus ischetu e prus pagu tostatzu (si diat nàrrere finas “cavillosu”). Peroe non b’at galu unu traste forte de isparghinada de una limba de totus pro totus chi intret lestra in sas domos. Ejatv est unu istìddiu in unu ocèanu ue si prèigat sa pluralidade de sa comunicatzione ue podimus seberare prus de 300 canales ma, a manera paradossale, sunt totus in italianu. Sas tecnologias novas e sas maneras noas de comunicare duncas ant dadu unu corfu mannu a sa limba ma, comente diant nàrrere ambos Badores de sos duos romanzos meos, sa tecnologia e sa comunicatzione noa ant a pòdere sarbare sa limba.
Paret chi si siat pesada torra sa cuntierra a subra de sa LSC. Tue ite nde pensas de sa LSC? Andat bene o depet èssere megiorada?
Beh, sa cuntierra si est pro custu no est mai sessada. Sunt annos chi si chistionat de una grafia pro totu su sardu chi siat subramunicipale mancari respetende s’allegada de sas biddas. Est lògicu chi non bi podent èssere rapresentados totu sos sonos de sa limba sarda ca, mancari essende sonos diferentes, torrant su prus de sas bortas a unu sìmbulu cunsonànticu o vocàlicu aguale. De bonu b’at chi si comintzat a buscare e castiare a sa limba sarda in manera analìtica e duncas distinghende ite est una prepositzione, unu avèrbiu o unu verbu chi a bortas sunt iscritos totu paris gasi comente si faeddant o ponende a craru ite sunt sas dòpias, sas paragògicas o sos verbos chi in sa de tres persones diant acabare cun sa T. A seguru b’at unu comintzu faddidu giai dae su nùmene: a sa Limba Sarda Comuna (e in antis Unificada) sa gente l’intendet comente a carchi cosa de istràngiu, de impostu, de imbentadu. Giai su sostantivu Limba faghet intortigare sos murros ca medas la pensant comente a Sa Limba e no a sas normas de iscritura. S’agetivu in ambas formas, Comuna o Unificada, est una cuntraditzione in allegas: su sardu est giai una limba unificada, est unu continuum e tenet a cumone su 98% de sas cosas cun una richesa manna de geosinonimias. Duncas cussa de su nùmene diat èssere petzi una Explicatio non petita. Unu marcu pitzigadu male chi faghet acostiare sa gente giai cun pregiudìtziu. Nemos andat a iscola a istudiare sa Lingua Italiana Unificata o Comune in s’ora de ortografia. B’at de pònnere in contu chi una forma de iscritura standardizada est, ponende-la dae unu ghetu matemàticu, netzessària ma non bastante. Cun s’arriscu de iscrìere bene che a unu tradutore o curretore automàticu ma perdende su sentidu etotu de sa limba. Est pro cussu chi tocat de creare unu atinu pro sa chistione de su sardu. Fatu cussu, sa gente podet finas impitare sos caràteres gregos pro iscrìere documentos artos gasi comente calicunu aiat fatu in tempos bizantinos.
Cando si chistionat de literadura e limba in Sardigna non si podet fàghere a mancu de pensare a s’arriscu de nde rùere in su folklorismu. Cale sunt sos perìgulos prus mannos de chie iscriet in sardu e de Sardigna a dies de como?
Pro su chi amus bidu cun sos romanzos meos, si podet nàrrere puru pro sos àteros romanzos sardos iscritos in sardu. In sos ùrtimos binti annos no apo letu perunu romanzu folklòricu in sardu e si puru nde b’at est est a seguru una minoria. Àteru contu est sa literadu de Sardigna iscrita in italianu: cussa a parre meu at sighidu un’àndala folklòrica meda, cun bandidos, figuras de contos e paristorias de foghile, cosas ancestrales e esotèricas. Misteriosas. Est su chi bendet de prus ca amus interiorizadu su chi sos foranos s’isbetant dae nois e nois iscriimus in italianu pro nos fàghere cumprèndere e contare a issos custu, cumbinchende-nos prus de issos etotu. Bastat a bìere chi su libru subra de Mateu Boe in sa Nuova intituladu Bandito at bèndidu de prus de regortas subra sos pintores e iscultores sardos o subra sa realidade musicale isulana. Tocat a donare atentu peroe ca su folklorismu est che a su colesterolo: b’at cussu malu e cussu bonu. Non si podet mancu fuliare in nùmene de una Modernidade o Tzivilidade su chi rapresentat s’ànimu de sa gente, rituales e maneras de fàghere chi sunt traditzione o chi si faghent traditzione abellu-abellu. Su folklorismu est unu ponte finas intre comunidades, ammentos e generatziones. Tocat duncas de l’ischirriare dae su folklorismu chi repitit in sardu su chi si contat giai in italianu pro sos angenos, o unu folklorismu chi s’agatat finas in s’iscritura etotu cando si narat “deo connosco su sardu” e duncas unu s’intendet autorizadu a iscrìere comente li paret, sena sighire in sa matessi pàgina mancu sa norma sua chi s’est seberadu. E puru totu sos iscritore chi si sunt postos a iscrìere ant lassadu una parte de sa faeddada issoro petzi a s’oralidade e ant sighidu modellos prus artos e subramunicipales iscriende. Bastat a pensare a unu Bascale Soro chi mancari esseret orgolesu, s’òpera sua “Sa Gerusalemme Liberada” l’at iscrita non cunforma a s’allegatzu de sa bidda ma sighende una manera de iscrìere reconnota e impitada dae medas.
Gabriele Tanda
Leave a comment