Michela Mùrgia est morta eris sero a pustis de unu tumore a su rene, teniat 51 annos. A maju aiat decraradu a s’imprenta chi fiat malàida terminale e chi non b’aiat ispera peruna de si sarvare. Sa morte sua lassat unu logu bòidu in logos medas de sa cultura e de sa dibata pùblica.
Mùrgia fiat iscritora famada, aiat inghitzadu sa carriera sua cun su libru “Il mondo deve sapere” in su 2006, chi fiat devènnidu unu film e aiat conchistadu in su 2010 su Prèmiu Campiello cun “Accabadora”. Unu libru a subra de eutanasia e de ligàmenes intre sas persones addae de su sàmbene. Sos romanzos a pustis, “L’incontro” (2011) e “Chirù” (2015), no ant àpidu s’importu de sos duos de s’incumintzu, bene meda sunt andende sos tres contos de “Tre ciotole”, s’ùrtimu libru suo. A s’imbesse in sos annos posca su 2010 est crèschida, e meda, s’atividade sua de opinione e de polìtica.
Dae catòlica, educadora de ACR e mastra de religione, in su tempus est andada prus a curtzu a positziones crìticas de sa Crèsia e prus ligadas a sos deretos de sas fèminas e de sas persones chi non si reconnoschent in sos duos gèneres traditzionales. Inoghe at àpidu un’importu mannu mescamente cun libros, programmas de ràdiu, podcast e àteros mèdia chi l’ant posta in su tzentru de sa dibata pùblica. Una ghia pro su feminismu, chi in issa at agatadu atza e fortza noa. Una persone chi at partzidu su pùblicu: odiada mescamente dae chie fiat prus a dereta; amada dae sos chi s’agataiant in paràulas suas. Mùrgia naraiat pensos chi punnaiant a mintzidiare: pro custu onni tantu at pèrdidu sa giusta isfumadura – custu su pecu sutalineadu dae carchi crìticu – ma pagas bortas su coràgiu de sas opiniones suas.
Coràgiu e carisma chi at postu fintzas in sa polìtica sarda. In su 2010 narat de èssere pro s’autodeterminatzione de sa Sardigna. S’acùrtziat a IRS e posca si càndidat comente ghia de sa coalitzione ProgReS — Comunidades — Gentes in sas eletziones de su 2014. Est s’ùnica borta chi s’indipendentismu faghet a tìmere sa polìtica italiana in s’ìsula, tantu chi sos partidos regionales iscrient una lege pro artziare sa làcana pro intrare in su Cussìgiu regionale. Issa non sèberat s’optzione prus segura de unu partidu ebbia, ma proa sa prus difìtzile cun tres aunidos. E gasi, fintzas si issa leat prus de su deghe pro chentu, nemos de sa coalitzione renesset a si fàghere elèghere.
Ma fintzas sos indipendentistas prus betzos l’ant timida. Difatis s’idea sua de abèrrere su movimentu fintzas a chie no fiat indipendentista dae meda, a chie fiat serente ma non seguru, a sos autonomistas prus dudosos e a sos cantos de sotziedade prus de gabbale poniat in arriscu sas positziones de calicunu. In prus a issa no lis agradaiant sa teteresa e sa tancadura chi sunt sos piessignos malos de cussu setore polìticu. B’at de nàrrere chi no l’ant agiudada nemmancu sas maneras suas pagu prontas a s’acordu. E tando in su 2014, IRS e PdS andant in paris cun sa manca italiana, Pili si càndidat cun una coalitzione sua e Devias cun su FIU.
Michela Mùrgia at fraigadu un’istòria personale de importu pro sa Sardigna e pro sa cultura italiana. Una bida de coràgiu, carisma e intellighèntzia chi lassat un’erèntzia chi de seguru at a èssere istudiada in su benidore.
Gabriele Tanda
Leave a comment