Medas maneras pro amparare unu logu: intervista a Fabrìzio Vella

Medas maneras pro amparare unu logu: intervista a Fabrìzio Vella

Logos chi giughent un’ànima potente non bi nde at meda e unu de custos est Gorropu, unu de sos gùturos prus mannos de Europa. Ma finas unu giassu gasi mannu at bisòngiu de calicunu chi lu potzat amparare, finas dae sa pèrdida de sos contos chi sunt nàschidos subra isse. Fabrìzio Vella est custa persone: faghet bisitare Gorropu, ma proat a defensare sos contos e sa cultura de sa bidda sua, chi cun sa natura de su Supramonte sunt nàschidos e crèschidos.

Cun Chìntula, dae deghe annos, ammanìgias escursiones a Gorropu e in su Supramonte. Chie sunt sos turistas chi benint a lu bisitare de prus?

Sunt gente chi benit mascamente dae su nord Europa, medas dae Germània e Frantza. Sos italianos sunt pagos, e a s’ispissu lompent dae zonas in ue bi sunt montes, tipu Alpes. Bi sunt finamentas sos chi andant in sas praighes de Gorropu pro apilicare, ca sunt meda difìtziles e sunt famadas in totu s’Europa: mescamente una chi si narat Hotel Supramonte, pro ammentare a Fabrizio de André. Sos nùmeros sunt creschende annu cun annu, finas a como. S’annu passadu fìamus lòmpidos a trinta mìgia turistas, a dolu mannu cust’annu at a èssere diferente.

Ite est chi agradat de prus a chie benit a fàghere sas bisitas cun tecus?

Gorropu est unu logu ìnnidu, chi est bellu ma chi faghet a tìmere. In italianu si narat “sublime”. Est unu gùturu de sos prus mannos de Europa e ischidat ideas de majas e deus de s’antigòriu. E deo penso chi in ie bi fiant cultos, como ismentigados, chi sunt colados in sas paristòrias de sos betzos. Si narat chi bi fiat sa mama de su Gorropu, unu ispìritu malu. Deo creo chi fiat una dea antiga chi est istada mudada in unu demòniu cando est arribada sa religione cristiana. Àteros betzos naraiant, cando intendiant bentulare meda, chi “fiant essende sos drullios dae Gorropu”. Bae a ischire ite sunt?! Est unu logu chi ischida sa fantasia, finamentas de chie benit dae a tesu.

Meda bortas si leghet de gente ferta o chi si nche est pèrdida in Gorropu. Sunt gasi meda sas persones chi si faghent male in ie?

No, no est gasi. Pro sa gente chi bi colat sos intzidentes sunt pagos e pagu graes puru. Carchi pee postu male e carchi istrampada, ma bi podet istare in unu logu comente Gorropu prenu de pedras liscinosas. Nois damus, mescamente a sos pitzinnos, unu caschigheddu, gasighì los amparamus dae sas fertas e, difatis, no est sutzessu mai nudda. In su Supramonte imbetzes su perìgulu est in s’efetu labirintu, ca paret totu su matessi padente, e unu si nche perdet e non resesset a torrare a domo. Ma pro sa chistione de prima, chi Gorropu faghet unu pagu a timere, si narat chi sa gente si nche est pèrdida in ie: si nche murigat una cosa cun s’àtera.

S’atividade tua non est fàghere sa ghia ebbia. Isco chi as agatadu torra su sòrighe de àrbore in su Supramonte e l’as filmadu.

So cuntentu meda pro cussu. Est una cosa meda de importu. Su sòrighe de àrbore si pensaiat chi si fiat ispèrdidu in Sardigna, e sa noa chi b’est galu est una cosa grande bona. Est un’animale chi in Sardigna b’est dae semper. Si catzaiat pro sa pedde e si sunt sestados acàpios pro los ispèrdere ca si mandigaiant su lande pro sos porcos. Ma si mandigaiat puru, e non dae como: sos romanos in antighidade lu teniant intro de un’istèrgiu e li daiant s’arga de su mànigu, comente unu porcu: cando fiat grassu, l’ochiant e si lu mandigaiant. Fiat unu pratu licardu meda.

Si bidet chi t’agradant meda sos contos orales e los istùdias. Unu esempru est sa paristòria, chi est istòria bera, de Mannorri una bidda chi si nche est morta in su Setighentos. Comente mai custa curiosidade?

Si cheres ischire sas batallas e chie at guvernadu, est una cosa, ma si cheres ischire comente biviat su pòpulu de a beru deves chircare sa vida de sas biddas. Un’istòria chi contant in pagos ca paret minuda e sena importu. Imbetzes in cussas agatas unu muntone de curiosidades e sas resones pro medas cosas de como. Mannorri fiat una biddighedda intra Orthullè e Talana chi est morta in su Setighentos, de paristòrias pro acrarire su pro ite, bi nde sunt medas: forsis una fèminas o forsis disafias cun Orgòsolo. Sa bellesa de custas chircas est de intèndere sos contos de sos betzos: una richesa chi si nche est disperdende. Est pro cussu chi medas intervistas cun issos las apo registradas.

As fundadu s’assòtziu chi at fraigadu su Campionadu de sa murra a Orthullè. Comente est andende? E, mescamente, non fiat proibida?

Eja, est galu in sa lista de sos giogos proibidos. Difatis pro fàghere su campionadu amus fatu una chirca e un’istùdiu de sa normativa, amus iscritu règulas craras e sas autoridades nos ant lassadu arguire custu turneu de murra chi est istadu su primu, ufitziale, a intro de s’istadu italianu. Ma est andadu bene meda: su “Sòciu po su giocu de sa murra” est nàschidu bint’annos a como, finas de prus. Amus ammanigiadu su Campionadu sardu de sa murra, chi andat a dae in antis dae su ’98 e dae su 2003 amus ammanigiadu finas su Atòbiu de sos murradores de su Mediterràneu. Ca sa murra est unu giogu chi est tìpicu de totu su Mediterràneu, como difatis est divènnidu itinerante. Podet pàrrere istranu chi unu giogu gasi tìpicu de sa Sardigna est ispartzinadu in mesa Europa, ma est cussu chi naraia prima: si cheres cumprèndere su mundu e s’istòria depes andare a chircare in sas biddas.
A pustis de bint’annos como est una festa manna in bidda, cun gente dae totu sa Sardigna cun cantos a tenore e meda ispetàculos.

Tando in Orthullè si cantat a tenore? Isco chi tue as fatu meda pro su cantu a tenore.

Apo tentu s’onore de pigare parte a su grupu chi at presentadu sa dimanda pro mìntere su cantu a tenore in su Patrimòniu UNESCO: unu siddadu mannu pro sa Sardigna chi andat contivigiadu bene.
In bidda non s’est mai iscabidadu de cantare a tenore, galu como si cantat po sas festas. Orthullè tenet una moda antiga sua chi atraet meda dae Orgòsolo, ma pro more de sos nastros prus difusos e mescamente orgolesos a inghìriu de sos annos Setantas nche at tentu una certa omologatzione. Pro cussu apo collidu e so galu chirchende registratziones betzas de tenores de bidda mia: ca isco chi amus pèrdidu carchi caraterìstica de sa moda orthulleina antiga. No est fàtzile, ma sunt essende cosas bellas medas.

E tue bi cantas? Deo isco chi as fatu unu discu…

A tenore carchi borta bi proo, ma no bi so bonu meda: est difìtzile. Apo fatu unu discu cun sa prudutzione artìstica de Joe Perrino: una deghina de cantones, in italianu e in sardu, iscritas dae meda, dae su periodu universitàriu: gràtzias a s’agiudu de Nicola, in chimbe dies in s’istùdiu de registratzione Sound Studio de s’Alighera amus fatu su discu, chi si narat “Inoghe”.

Beh, pro unu chi tenet gasi in istima su logu suo, mi paret unu tìtulu giustu.

Gabriele Tanda

Leave a comment

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *