Limba Sarda Comuna: pro ite est naschida (1)

In is annos, referèntzias normativas de importu, che a sa Carta europea de is limbas de su Consìgiu de Europa de su 1992, a sa lege n.26/1997 de sa Regione Sarda, a sa lege 482/1999 de s’Istadu italianu, ant creadu is cunditziones pro su reconnoschimentu prenu de sa limba comente a un’elementu identitàriu forte meda e, a su matessi tempus, ant coronadu detzènnios de batallas linguìsticas chi ant punnadu a tutelare is minorias linguìsticas, su sardu incluidu.

In su tempus, difatis, is protzessos istòricos ant produidu unu panorama linguìsticu in su cale su sardu s’est agatadu a cunvìvere in antis cun su catalanu, a pustis cun s’ispagnolu e s’italianu e ant cajonadu sa diminutzione de su nùmeru de is faeddadores, paris cun interferèntzias fonèticas e lessicales semper majores dae banda de s’italianu chi arriscant de mudare is echilìbrios linguìsticos intro s’isula, noghende a su sardu.

Su sardu, che a is àteras limbas naturales etotu, est a su matessi tempus ùnicu e moltèplitze, costituidu dae su cumplessu de is variedades chi ddu cumponent, est a nàrrere una pro bidda (cun, in unos cantos casos, diferèntzias internas ulteriores), acumonadas dae caraterìsticas chi ddu identificant e ddu diferèntziant dae is àteras limbas sorres neolatinas.

Is diferèntzias internas atuales, mescamente de tipu fonèticu, e a manera limitada meda, de tipu grammaticale e lessicale – sunt de atribuire siat a unu cuntatu diferente e contaminatzione de is idiòmas faeddados dae is sardos cun su Latinu lòmpidu finas a nois pro more de sa dominatzione romana, siat a is evolutziones locales imbenientes, galu in atu, a is cales s’annanghent is diferèntzias chi derivant dae influèntzias de salimba catalana, ispagnola, italiana, efetu de is dominatziones diversas.

No intames, is paritzas variedades locales, chi sunt sa richesa de sa limba sarda, tenent una majoria de elementos comunes chi dimostrant s’unitzidade de sa limba nostra e chi depent cunsentire un’isvilupu prus universale, modernu e prenu a su sardu in su cumplessu suo in ogni àmbitu. Oe est prus chi mai ùtile e non si podet crastinare su de persighire s’impreu iscritu e pùblicu de su sardu finas si, a pustis de sèculos de ausèntzia de sa limba nostra dae s’impreu pùblicu ufitziale, non benit fàtzile a nche colare is dificultades de agatare una solutzione coerente de su totu, e bilantziada a manera perfeta intre totu is variedades e capatza de mediare a prou is diferèntzias linguìsticas cun s’esigèntzia de unidade e universalidade.

Cun s’atinu de is problemàticas dìligas chi sunt in giogu, ma finas de su de non pòdere crastinare prus ogni atzione de afortigamentu e promotzione de su sardu, sa Regione, finas in referèntzia a is provedimentos normativos de significu mentovados, at impreadu acanta de s’italianu, su sardu comente limba de s’Amministratzione sua, e l’at fata custa caminera cumentzende a nde fàghere impreu cun s’agiudu de unas cantas normas de referèntzia isperimentales pro sa limba sarda in essida.

Sa LSC, limba sarda comuna. In vigèntzia dae su 2006. Sa manera de iscrìere su sardu sighende règulas chi totus sas limbas ant. (sighit)