Sa chida colada amus bogadu a campu s’intervista cun Juan Martin Elexpuru a subra de sas polìticas linguìsticas in Sardigna e in sos Paisos Bascos (si cheres lèghere incarca inoghe). Oe publicamus sa sigunda parte de s’intervista in ue amus faeddadu de sa chirca sua subra sos assimìgios intre sardu e euskera in sa toponomàstica.
In su 2017 aiais publicadu cun s’editore Pamiela Euskararen aztarnak Sardinian?, unu sàgiu de 370 pàginas chi est sa frutu de una chirca manna e longa annos meda subra de sos raportos intra sa toponomàstica sarda e cussa basca. Como, de s’istùdiu bostru, est essidu a campu unu resumu largu in ispanniolu chi at a rèndere prus fàtzile sa lèghida a prus meda pùblicu. In sa chirca s’agatant prus o mancu bator mìgia topònimos (mescamente in sa Sardigna prus a intro) chi ant assimìgios medas. Comente est possìbile chi nùmenes gasi antigos siant bìvidos finas a oe?
Un’ìnditze de 112 pàginas de su libru si podet isbariare dae su giassu academia.edu in pdf e in ispanniolu cun su tìtulu ¿Euskera y Paleosardo, lenguas hermanas? (inoghe). Su chi mi at ghiadu in s’iscritura sunt istados sos traballos de Eduardo Blasco Ferrer, mortu in su 2017. Sa mannària de sos topònimos simigiantes in ambas duas sas zonas est ispantosa: 350 nùmenes aguales, e prus de bator mìgia chi s’assimìgiant in parte. Pro me est ladinu chi custa no est casuale. Apo fatu sa matessi chirca in Sitzìlia e apo agatadu bator iscumbatas ebbia. Carchi cosa de prus l’apo agatada in sas Alpes (Piemonte e Lombardia) e in Ligùria, ma meda de mancu de su chi b’at in Sardigna. Luego apo a publicare unu libru cun sos istùdios subra custas zonas e fintzas de sa Còrsica. Sa densidade prus arta de topònimos cun s’aerzu bascu s’agatant in Barbàgia e Ogiastra, ma cussa de sos àteros giassos de Sardigna non est pitica, comente si podet bìdere dae sa cartina. Sa resone de sighire a impreare sos nùmenes antigos de seguru est pro more de una continuidade generatzionale/genetica de s’ìsula, mescamente in su tzentru-est. Mancari b’at istadu unu càmbiu de limba dae su Paleosardu a su latinu e dae custu a su sardu de oe, sos nùmenes de logu si nche sunt, in manera ispantosa, mantesos e colados dae babbu a fìgiu fintzas a como.
Tando est de acordu cun sa teoria de Blasco Ferrer?
Emmo, s’ipòtesi sua fiat chi sos assimìgios intre sardu e euskera sunt su resurtu de una migratzione da Euskal Herria-Iberia a sa Sardigna in su Mesolìticu e in su Neolìticu, cun raportos chi sunt sighidos pro meda tempus. Sena pònnere dudas subra custa migratzione, penso chi podet èssere capitadu chi ambas sas limbas supriant da su Mesu Oriente cun sa Rivolutzione neolìtica e duncas sa migratzione diat pòdere èssere istada a su revessu de comente naraiat Blasco Ferrer, est a nàrrere, dae Sardigna a Euskal Herria. Bi sunt inditos medas chi nos faghent pensare chi siat gasi, pro esempru sos datos genèticos. Deo creo chi podet èssere s’aunida de s’una e de s’àtera cosa.
Sos faeddos bogados a campu dae vostè nos torrant a un’època preistòrica in ue sas resursas naturales, sa flora e sa fàuna, fiant tzentrales pro s’economia. Cale sunt sos campos semànticos prus abitados o sas raighinas comunas prus de importu?
Sos topònimos sunt de importu mannu de a beru in una sotziedade zootècnica, chi tramudat a s’ispissu. E sos topònimos descrient belle e semper a ite serbiant sos logos o cale faina si faghiat in ie. Pro esempru, in su libru apo incungiadu chimbanta topònimos chi si referint a nùmenes de prantas diferentes. “Aritzo-u” in euskera cheret nàrrere “giassu prenu de chercos”, e in sa Navarra b’at una tzitade cun cussu nùmene. “Ilartzi” imbetzes “giassu prenu de iscoba” (Calluna vulgaris). Fintzas sos idrònimos sunt bundantes meda, “ur” est “abba” in euskera, e s’agatant medas rios e mitzas cun custa partighedda: Uri, Uras, Urtei. B’ant medas nùmenes ligados a su massarìngiu e a su bestiàmene: “lur” cheret nàrrere “terra” (e s’agatat Luras); “ala” est “erba” (e s’agatat Ala dei Sardi); “angio” est “cungiadu” (e b’at Angiargia). Bi nde at meda chi faeddant de sos piessignos de su terrinu. Unu m’at ispantadu meda e finas commòvidu: in sa carrera intre Cala Gonone e Cala Luna apo agatadu unu cartellu betzu cun su nùmene beru: Còdula Ilune. Iluna-e in euskera cheret nàrrere “iscuru” e tando apo deduidu chi su nùmene podet nàrrere comente giassu oscuru meda.
Ponende a banda sa toponomàstica, b’ant àteros aspetos de s’istrutura e non petzi de cussa chi faghent assimigiare sas duas limbas?
Esistint carchi paràulas, chi creo chi siant paleosardas, chi sunt resèssidas a si mantènnere in su sardu de oe. Nde indito una barantina in su libru meu, mancari apo carchi duda pro calicuna. Unu esempru chi at impreadu meda Blasco: in bascu “gorosti” si referit a su Ilex aquifolium, in italianu “agrifoglio”, in carchi zona de Sardigna su faeddu impitadu est gasi su matessi, “golostiu, golostriu, olosti” imbetzes in àteros oros de s’ìsula e in totu sa Romania tenet nùmenes diferentes de su totu. Pro sos aspetos istruturales, paret tzertu chi su paleosardu fiat una limba aglutinante (sas paràulas si fraigaiant annanghende raighinas e sufissos a su faeddu primu: pro esempru, ussa+ara+manna, comente in euskera). In prus, in su sardu de como b’ant carchi assimìgiu fonèticu e fonològicu cun s’euskera: betacismo (ausèntzia de su sonu V); chimbe vocales; sa vocales prostètica “a” in sas paràulas chi incumintzant cun sa “r” (pro esempru, “arriu”, “arrastu”, “arrosa”, “arrubiu”, etc.); su matessi sonu de sa –TZ- chi no esistit in sa majoria de sas limbas indoeuropeas.
Cherides annànghere carc’àteru chistionu?
Emmo, chèrgio leare baga pro nàrrere chi mi diat agradare meda de a beru si carchi domo de imprenta sarda at a pòdere publicare su sàgiu meu, finas in sa versione reduida. In italianu, ma in sardu puru.
Non chèrgio agabbare custa arresonada sena alabare a Eduardo Blasco Ferrer, sa morte sua trista at lassadu meda de nois comente òrfanos. Sas ideas sua fiant tropu rivolutzionàrias pro s’intellighèntzia acadèmicas, semper revessas, e pro cussu non l’ant atzetadas mai. In Euskal Herria non at retzidu reconnoschimentu perunu dae sos collegas suos, petzi crìticas malas e mi paret chi finas in Sardigna non est istadu alabadu gasi meda. Amus a bìdere cando at a èssere ammanigiadu unu tributu.
Gabriele Tanda
Leave a comment