Eris Putin at fatu una parlata in is televisiones russas in ue s’est presentadu comente s’unificadore de un’Istadu chi aunit cecenos, inguscios e àteros pòpulos chi sunt in paris in sa Federatzione. In su matessi tempus at acraridu chi is ucràinos e is russos sunt unu pòpulu ebbia. Unu chistionu chi negat s’autodeterminatzione de sos pòpulos in una prospetiva de controllu imperiale. In unu pensu de custa genia non b’at logu pro un’indipendèntzia bera de s’Ucràina, chi tando depet torrare a intrare in su chircu de sos territòrios russos. Su fentomu de sa Cecenia, pro calicunu, ponet s’idea de su chi est in bidea de fàghere Putin in Ucràina: sa resa o sa derruta de totu s’Istadu, su cambiamentu de classe dirigente cun una chi siat ligada in manera istinta a isse, e mancari b’at a èssere opositzione sa fortza l’at a fàghere sessare. Sas punnas de Putin sunt ladinas e non si podent giustificare. Sa cumpresa de sas resones russas (s’islargamentu de sa NATO, sa timoria de si agatare sos nemigos a curtzu), non podet sabunare sas manos de su ditadore russu.
Dae s’àtera ala bi sunt sos USA chi podiant fàghere de prus pro arressare s’atacu: a su nessi non frànghere sos cussigeris militares e àteru personale chi fiant in Ucràina fintzas a cando non s’agataiat un’acordu. S’arriscu de fàghere iscopiare una gherra manna atachende sos sordados americanos, podiat firmare sos russos e dare prus tempus a sa diplomatzia. Pro ite si nde sunt andados? Pro ite ant lassadu su caminu lìberu a sos carros armados russos? Cal’est sa punna de sos americanos a lassare iscopiare una gherra gasi a curtzu a s’Europa? Sas ipòtesi podent èssere meda: una est chi non s’isetaiant sa resistèntzia de sos ucràinos e su rolu comunicativu gasi mannu de su presidente issoro, pensende a una gherra minore e sena istorbos meda, comente in Geòrgia e in sa Crimea. Un’àtera est chi punnaiant a una gherra comente a custa pro consumire e assolare Putin, armende e agiudende sos ucràinos in paris cun santziones fortes, cun s’isetu de fàghere rùere sa ghia de sa Rùssia. Connòschere sas punnas americanas est pretzisu pro cumprèndere a in ue podet andare sa gherra.
Sos ucràinos, dae parte issoro, sunt proende a firmare s’esèrtzitu russu: cada die in prus est unu corfu a Putin e una possibilidade de sarvare carchi forma de autonomia. A su matessi tempus cada die in prus de gherra sunt mortos in prus dae interrare e prànghere. Est dàbile meda chi custa gherra la potzant pèrdere, ma cussu los assuconat de mancu de torrare a suta de sa Rùssia. Sa voluntade issoro est crara ma, comente tropu a s’ispissu càpitat, custu paret tènnere s’importu prus piticu in s’Istòria.
Sos arresonos de geopolìtica lassant su rànchidu in buca: in Ucràina como est morende gente meda, sordados, tziviles e pitzinnos. Onni gherra est una faddina in s’Istòria chi non si podet sufrire. E a nos contare chi calicuna de sas potèntzias tenet resone cando atacat un’àteru Paisu, est a giustificare sa raighina de su male: s’imperialismu. Unu male chi est tempus de pònnere a banda, dae cale si siat tretu de su mundu nascat.
(redatzione)
Leave a comment