Si ddoe at una cosa chi sa “normalidade” diat dèvere cuntemplare, cussa est sa de s’istrutzione gratùita, de calidade e pro totu cantos. Àteru ddoe diat chèrrere, craru, ma dae cue est chi tocat a mòvere. No est a nàrrere ebbia chi sunt is retes sotziales a isparghinare is tontesas, ca cheret chi nos sapemus de comente custas tontesas brotant e de is mecanismos chi permitint a custas de pònnere raighinas in sa conca de sa gente. Chi s’iscola siat s’antìdotu est fàtzile a ddu nàrrere. Ma comente diat dèvere èssere s’iscola chi meressimus? Intre is allegas chi pertocant su mundu de s’istrutzione ddoe at chie narat chi is chi bundant sunt is matèrias umanìsticas a dannu de is iscientìficas. Chi s’analfabetismu iscientìficu movet dae unu fràigu de su sistema-iscola a mesura de litzeu clàssicu. Ma sende gasi is cosas (e gasi no ddu sunt) est una gherra, custa, chi nos podimus permìtere? Non diat èssere mègius a chistionare de comente formare unu tzitadinu cumpletu, un’òmine nou a tretu de pòdere lòmpere a cale si siat cumprensione de is fenòmenos movende dae su chi s’iscola dd’at frunidu in contu de sièntzia clàssica, iscientìfica e umanìstica? Ca a su presente, dae s’iscola, non de nch’essire cun unu ischema predominante, nch’essimus cun su matessi assentu generalista chi guvernat su protzessu comunicativu, cun giornales e telegiornales chi, sena si diferentziare meda dae s’infodemia social, faeddant sena nche falare a fundu: faeddant de vatzinados che chi esserent immunes (e non bi cheret su mortu in domo pro cumprèndere chi su vatzinadu collit, cundit e podet cajonare corrutu); faeddant de endemia che chi esseret una cosa prus pagu grae e grave e de sa pandemia (ma a dd’ischimus cantu podet èssere mala una maladia endèmica che a s’Èbola?). E custos duos esèmpios sunt feti una mìnima parte de is chi si diant pòdere fàghere. Sa normalidade tòssica de su pre-pandemia e de su presente custa est: agentzias de comunicatzione controlladas dae editores chi editores ebbia non sunt e chi fràigant narratziones chi nois, pro more de unu percursu de istrutzione e de formatzione prus chi non fartosu, non resessimus a pinnigare. Pro nàrrere: si leghimus chi is pediatras narant chi is vatzinos sunt prus chi non seguros pro is pitzinnos, sa parte manna de nois si inchietat contra a su pediatra chi narat custa cosa e non contra a unu sistema chi non garantit su pediatra a totus is pitzinnos; si sa ministra narat “ancora numero chiuso in medicina” ca nat chi is ospidales non sunt a tretu de “assorbire” totu cantos is aspirantes, nois bonos bi semus a lèghere in cussas rigas sa netzessidade de àere unu nùmeru prus mannu de ospidales? E tando non renuntziemus a s’imparu iscientìficu, ma nemmancu a su contivìgiu de s’ispìritu crìticu. S’unu e s’àteru, pro èssere ischidos e ischìpidos. Ca a custu serbit s’iscola.
màuru piredda
Leave a comment