A pustis de sa renèssida de sos atacos ucràinos in sos tretos de Karkiv, e sa derrota de s’esèrtzitu russu chi at lassadu armas e materiales in dae segus, Putin at reagidu artziende su disafiu annetende sos territòrios ocupados a sa Federatzione, agualende·los a su restu de s’Istadu. Como, chie los atacat, est atachende sa Rùssia etotu. Custu cheret nàrrere chi, in sa punna de su Cremlinu, si podent impitare in manera prus fàtzile sas armas nucleares e, duncas, arressare sa sobrada ucràina.
Sos referendum pro cobèrrere de ufitzialidade s’annessione in sa Federatzione de custas bator regiones sunt istados una farsa: cun sordados chi leaiant sa gente in domo, cun ischedas chi depiant èssere postas abertas pro ammustrare su votu e, semper e cando, cun una partetzipatzione bassa meda. A s’agabbu, ant votadu nemmancu una baranta mìgia de persones in cada regione, logos chi nde tenent prus de unu millione onniune. Su sèberu de Putin no est istadu apretziadu nen dae s’Otzidente, nen dae sa Tzina. Nemos cheret atzetare annessione peruna, mescamente pro unu cantu de mundu chi est mannu comente su Portogallu.
Pro si amparare dae sa mòvida de su ditadore, Zelenskij at pedidu oe de intrare in sa NATO, gasi chie atacat su territòriu de su Paisu suo, podet èssere atacadu dae totu s’alleàntzia atlàntica. Non s’ischit galu sa risposta de sos USA, ma su fogu est creschende die cun die.
(redatzione)
Leave a comment