-de Sarvadore Serra-
In su tempus de sa gherra at sarvadu dae sos nazistas ebreos e antifascistas, partigianas e partigianos. Fiat sarda e fiat mòngia. Si naraiat suor Giuseppina Demuro. Fìgia de sa Caridade Vincenziana, fiat una religiosa non comuna, dotada de carisma atrividu e coràgiu istremenadu. Una calidade de fèmina forte chi sa terra sua nadia l’aiat dadu comente unu donu valorosu.
Naschet in Lanusei su 2 de santandria de su 1903, sa segunda de 8 fìgios. Cando at galu 20 annos, colat unos cantos meses in Casteddu, in s’Asilu de sa Marina amministradu dae suor Nicoli e suor Tambelli. Pustis moet a Torinu, in ue, su 19 de trìulas de su 1923, leat sos primos votos in su cumbentu de su bighinadu populare de San Salvario. Intrat pro sa prima borta, imbetzes, in sa presone Le Nuove su 31 de nadale de su 1925, dedichende dae cussu mamentu totu s’esistèntzia sua a sos presoneris e a sas presoneras.
In su mese de maju de su 1942 la faghent madre superiora, cumandante de sa setzione feminile. S’ufìtziu minoreddu chi l’assinnant devenit una fàbrica de ideas in ue atzudesa e rivolutzione cumponent disinnos capatzos de illebiare suferèntzias e dolores malos a aguantare. Suor Demuro s’òcupat de s’ala in ue sunt inserradas sas fèminas.
Ponet cursos pro imparare a recamare, cosire e prantzare, insinnat a sonare s’armonium, chirchende de rèndere ativas e torrare a educare sas fèminas privadas de sa libertade.
Sas cunditziones de sas presoneras sunt malas a beru. Custrintas a istare in palas de sas ferradas, no lis permitent de retzire sas vìsitas de sos fìgios. Sas criaduras minores, imbetzes, podent istare in presone fintzas a cando non lompent duos annos; pustis las ischìrriant, a bortas pro semper, dae sas mamas. Naschent dramas chi non si podent medire, e sa religiosa chircat semper de bi pònnere unu remèdiu.
In s’ìnteri sa gherra non lassat in pasu a nemos. Su 18 de cabudanni de su 1943 sos tedescos leant possessu de sa presone. Sa mòngia sarda otenet su trasferimentu in sa setzione afidada a issa de sas presoneras polìticas in manos de sas SS. Sunt totus giòvanas, las ant arrestadas cun sos rastrellamentos. Nche las ponent a isticu a grustos de chimbe in tzellas minoreddas de ses metros cuadros, dae ue podent petzi bìdere unu biculeddu de chelu.
Sas règulas de sas SS sunt tostas. Nudda passigiadas in sa cortita, nudda màndigu comente si tocat o biancheria neta. Suor Giuseppina, neghidada, faeddat cun su marissallu tedescu Siegel, e carchi cosa l’otenet. A sas presoneras polìticas lis permitent in antis de s’acurtziare a sos sacramentos, pustis de retzire alimentos e bestires, in fines de leare parte a sos traballos de cosìngiu in pare a sas àteras presoneras
In cussa ala de sa presone, però, no intrant petzi sas partigianas. «Sas fèminas chi tenent prus bisòngiu e chi cherent agiuadas de prus sunt sas ebreas, chi sunt tratadas prus male de sas àteras. Nde connoschet 138. Privas de totu benint cun sos fìgios minores e cun sos babbos e mamas antzianas. B’at fintzas una mama de 89 annos.
Gràtzias a s’atzudesa e intraprendèntzia sua resessit a sarvare prus de una vida. Una pitzoca ebrea la sarvat dae su campu de cuntzentramentu. Ressessit a la mantènnere in s’istrutura gràtzias a un’artìculu de su regulamentu penitentziàriu chi sa superiora at chertu cun insistèntzia a l’aplicare. Sa norma previdet chi unu presoneri no nche lu podent tramudare cando no est segura sa destinatzione.
Suor Giuseppina si presentat cada die cun indiferèntzia aparente a su marissallu capu pro l’informare de sas presoneras afidadas a issa. S’ufìtziu de su nazista est pròpiu a curtzu a sa prima ala. Sa mòngia animosa si podet duncas imbèrghere in su logu de su turmentu, su prus iscuru de totu sa presone.
Sa prima vìsita est terrorosa, agigu resessit a parare s’anneu pro cussos òmines distruidos dae umiliatziones e suferèntzias. Postos in fila a deghinas, abarrant firmos cun sas manos ligadas in palas de s’ischina e cun sas caras furriadas a su muru.
In sa prima ala b’at una disciplina de ferru, tosta e brutale. Nemos bi podet intrare francu sas SS. Sos presoneris sunt istudentes, partigianos, italianos e istràngos, giòvanos e babbos de famìlia. Suor Giuseppina insistit pro nche giùghere carchi medicamentu a cussos disditzados. A fortza de protestas, sa superiora resessit a fàghere arribbare ampullitas de tintura de jòdiu, lotziones pro su preugu, zabajone, estratos de petza, sutzu de arantzu. Est issa ebbia chi resessit a intrare in cussu logu. Colat dae tzella in tzella e, nointames sas proibitziones, dat durches, sigaretas, binu e, a bortas, sos pacos de sos parentes.
Sa superiora no òperat a sa sola. Faghet parte de sa retza clandestina ordimingiada dae su cardinale Maurillo Fossati pro parare fronte a sa fùria nazifascista. Suor Demuro pedit a sos benefatores de sa presone de l’agiuare. Comente pro miràculu arribbant càmion càrrigos de cassitas de frùtora, oos, mìgias, bestires. Sunt prus de duamìgia sos presoneris de agiuare.
Ma sas cosas si ponent a beru in malu. Sos tedescos la cherent morta, e a suor Giuseppina calicunu l’abertet de su perìculu. Belle gasi, issa sighit cun s’òpera sua de assistèntzia. Unu mangianu bidet in su passadissu unu disinnu màcabru: sa forma de una furca, e suta, s’iscrita “Prenotadeˑbos pro s’impicu de sa madre superiora: ais a mòrrere gasi”. Issa nche la cantzellat deretu isfrigatzende su muru. Nudda la firmat.
Sa mòngia sarda trasformat parte de sa setzione feminile in infermeria pro meigare sos fertos graves, sarvendeˑlos dae una morte segura pro mancàntzia de curas. Non b’at nemos de cussos ricoverados chi nch’at a fèrrere in unu campu de cuntzentramentu.
