Est coladu belle unu mese dae cando su CSU s’est costituidu in Santa Justa, ma s’assessora Firino galu non nd’at retzidu sos rapresentantes. E gasi su Coordinamentu Sardu Ufitziale, chi pro como paret s’organizatzione prus manna in intro de su Movimentu Linguìsticu, no at pòtzidu faeddare cun s’assessora chi tenet sa responsabilidade de leare detzisiones pro sa polìtica linguìstica.
De seguru custu addòviu at a èssere ammanniadu cantu prima ca in Santa Justa non s’est cuntestadu s’operadu de sa Giunta, ma s’est petzi, paris cun s’indicu de unas cantas crititzidades, dadu avisu chi, in un’istadu (amìtidu) de pagu pratichèntzia, est fàtzile a rùere in manos de cussigeris malos o de personàgios pagu rappresentativos de su mundu liguìsticu sardu. Si calicunu at cussigiadu a s’assessora de non faeddare deretu cun su CSU, beh , tando, cussu est unu cussìgiu malu e una faddonca polìtica.
S’impressione est chi s’assessora siat pighende tempus a manera de si presentare cun su CSU giai cun su dirigente de sa limba sarda nominadu e in intro de sa funtzione sua. Gasi comente prevedit sa lege, una lìtera pro sas manifestatzione de interessu a totu sos diretores regionales est giai partida dae prus de deghe 10 dies e de seguru rechestas nde sunt lòmpidas.
Est mòvidu unu paru de toto diretore cun finas carchi nòmene chi est essende a campu, pro su chi balet. Roberta Sanna e Maria Pia Giganti, in primis. Duas diretoras chi ant unu passadu in su matessi assessoradu. Ma sos informados bene narant chi bi potzat essire carchi nòmene imprevèdidu. S’at a bìdere.
De seguru sa lìnia regionale est cussa de torrare a una gestione de sa polìtica linguìstica ante 2006, cun unu servìtziu limba sarda ‘neutrale, ‘normalizadu’, ‘isterilizadu’ e non ischieradu a fortza cun sas chistiones de polìtica linguìstica. B’at àpidu pressiones mannas pro custu, mesches dae sos acadèmicos e dae sìngulos òmines polìticos. Mancari s’at a cumpònnere unu servìtziu misculados (editoria, istrutzione) cun àteros a manera de non lassare a sa limba sa parte manna. Pro su diretore, o diretora noa, a ogni manera , b’at de gherrare meda cun unu mundu chi fiat avesu a su tràgiu e sas atziones de Giosepe Coròngiu, in bonu e in malu. Un’eredidade crispa.
In àteros setores de su mundu de sa limba si sighit cun propostas non realìsticas e finas de punna contrària. A una banda chie pedit de dare importu a s’Osservatòriu, a s’àtera s’idea, proposta dae Paolo Zedda e Blasco, de una cummissione de ‘amigos’ (segundu su mollu isperimentadu in sa provìntzia de Casteddu pro Arrègulas) pro ‘guvernare’ sa polìtica linguìstica.
Ma, sende chi s’assessoradu est sighende una punna de ‘normalizatzione’ burocràtica de su servìtziu sos chi sunt istados cuntentos meda de sa essida de Coròngiu , comintzant a pessare chi no ant a renèssere in su chi fiat su disinnu de egemonia issoro. E comente semper s’iscontzu at a abarrare, mentres s’acontzu depet isetare.
Su chi unos cantos diant chèrrere est a tzarrare de istùdios, chircas, standard pro annos pro non fàghere nudda. Custa cummissione, finas faghende.la, no at a tènnere poderes reales (finas a una lege noa) e est in cuncurrèntzia cun s’Osservatòriu istitututzionale chi agradat meda a Micheli Pinna, chi in su mentres at pigadu una lìnia sua personale pro Mastino e anti Corongiu. Ma paret, custa commissione semper cando, un’iscòticu pro ‘cummissariare’ a s’assessora cun s’iscùsia de l’agiudare.
Pagu curretu.
Leave a comment