Salvatore Patatu, mortu in Tàtari su 17 de freàrgiu coladu, tenet unu logu importante in s’istòria de sa literadura sarda. Contos de s’antigu casteddu, sa regorta sua de contos publicada in su 1980, est su primu esèmpiu de narrativa in prosa in sa limba natzionale de s’Ìsula.
Fiat nàschidu in Tzaramonte in su 1941, fìgiu de unu molinàrgiu chi in prus teniat in gestione su tzìnema de sa bidda, in ue issu etotu collaboraiat.
Professore de frantzesu in sas iscolas mèdias inferiores e superiores, s’est semper dedicadu a s’amparu de sa limba materna, benende a èssere unu de sos militantes linguìsticos prus ativos e connotos in su Cabu de Susu.
Sa cussèntzia linguìstica de Patatu essit a pìgiu, comente ammentat Antoni Arca in Benidores – Literadura, limba e mercadu culturale in Sardigna, in su 1993, pro s’editzione de su segundu libru suo.
Depende atzetare sa rechesta de s’editore, chi pediat sa tradutzione a fronte in italianu, aiat detzìdidu de fàghere traduire ognunu de sos deghe contos chi cumponent s’òpera a deghe persones diferentes, totus amigos suos e mancu unu tradutore de professione.
In custu modu sa boghe printzipale de su libru, Buglia bugliende, est sa chi faeddat in sardu garantende a sa limba nostra cudda tzentralidade chi diat àere pèrdidu si sa tradutzione fiat istada fata dae una persone ebbia, mancari s’autore etotu.
A pustis de s’esòrdiu de su 1980 e de Buglia bugliende aiat publicadu àteros contos in sardu: Su trau de Funtana Noa, in su 1995, Fabulas imberritadas, in su 2000 e Pro no esser comunista mezus sòrighe, in su 2006, iscritos totus in tzaramontesu.
A caraterizare s’òpera sua est semper su tonu irònicu e befianu, comente si podet annotare in custu passàgiu de Pro no esser comunista mezus sòrighe:
Sun già pius de sessant’annos chi che giutto imprimidu in sa carena custu sambenadu meu, chi boltas meda m’at fattu suffrire, cando ‘idia sa zente imbeffèndemi e riende e nendeminde de onni colore: Patatu Fràzigu, Pummederra, Patatone, Patateddu, Patat’e Basolu, Patat’e Minestra e àtteros istivinzos e improvelzos, chi, a los iscrìere tottu, non bastat unu lìberu de chentu pàginas.
(gianni muroni)
Leave a comment