“Donna Berta” de Leopoldo Clarín Alas, òpera traduida in sardu dae Giovanni Muroni e publicada dae Condaghes in su 2012 (colletzione Àndalas).
– Amigu meu, – aiat naradu sa betza, pesende·si·nde e assutende·si sas ùrtimas làgrimas cun sos pòddighes làngios, chi pariant raighinas – faeddende de sas cosas meas si nch’est coladu su tempus, e vostè… como non si podet prus chircare logu in ue dormire in aterue; est giai note. Mi dispraghet pro su chi ant a nàrrere però… depet abarrare a chenare e a dormire in Posadorio.
Su pintore aiat atzetadu cun praghere e sena bisòngiu de ddu pregare.
– Bos chèrgio pagare – aiat naradu.
– E comente?
– Cras chèrgio fàghere una còpia de cussu ritratu; carchi apuntu pro nde fàghere in domo aterunu… chi siat che a cussu, comente assimìgiu cun s’originale, semper chi nde tèngiat.
– Narant chi ei – dd’aiat truncadu donna Berta, faghende sos coddos cun una modèstia pòstuma, chi faghiat unu pagu a rìere in cudda indiferèntzia trista. – Narant ca – aiat sighidu – s’assimìgiat che unu’istìddiu a aterunu istìddiu, a una Berta Rondaliego, chi deo aizu m’ammento.
– Andat bene; sa còpia mea, non pro mi bantare… at a èssere unu paghitzeddu mègius de cussa, comente pintura…; e fidele de su totu comente figura.
Leave a comment