-de Giuseppe Corronca-
Su 24 e su 25 de cabudanni, in ocasione de sa Die Europea de sas Limbas (chi si tzèlebrat ogni annu su 26 de cabudanni) s’est acumprida in Bonàrcadu sa de tres editziones de sa Festa de sa Limba Ufitziale, aprontada dae su CSU.
Cun una batuta e sena èssere presumidos si podet nàrrere chi su CSU s’est ingustadu a sa resessida de custu eventu de importu, chi est divènnidu oramai unu “format” consolidadu e unu “marcu de garantzia” pro calidade de sos reladores e de sos argumentos tratados.
No in tamen nde nèrgiant sos sòlitos iscontzagiogos, b’at de annànghere chi su CSU si caraterizat fintzas pro sa democratitzidade e pro su diàlogu arresonadu e costrutivu fintzas cun chie la pensat in manera diferente, si nono non si ispiegat sa partetzipatzione manna dae tres annos a custa parte.
In custa sea non chèrgio tantu repìtere su programma de sos interventos e sos nùmenes de sos reladores, chi si podent agatare in sos giornales de custas dies, ma mi chèrgio cuntzentrare in carchi cunsideru prus fungudu chi pertocat sa sustànzia e su significu de custu adòbiu.
In antis de totu su fatu chi su CSU b’est: est presente, biu e ativu, e costituit una “boghe crìtica” a bia a sas istitutziones e a sa polìtica chi in custos ùrtimos tempos s’est ismentigada de una chistione de importu cale est cussa de sa limba. A bi lu ammentare bi pensat su CSU chi, inoghe puru sena presumu, in carchi manera est faghende su chi sa Regione non faghet.
Acanta a sa funtzione crìtica, su CSU at fintzas una ànima collaboradora, pronta a traballare cun chie si siat pro su bene e su prestìgiu de su sardu.
A propòsitu de prestìgiu, e bèngio a su segundu cunsideru, sa punna de custu eventu annuale est pròpiu cussa de ismanniare s’importàntzia de su sardu in sa sotziedade pro mèdiu de s’impreu de s’istandard in s’iscritura, de sa dibata (rigorosamente in sardu pro sa prus parte), de sa presentatzione de libros e novidades editoriales in paperi e in formadu digitale e de sas esperièntzias de cada unu in s’àmbitu de vida e de traballu suo. Su sardu, difatis depet èssere “normalidade” in sa vida fitiana de chie bivet in custa ìsula e depet èssere normalidade in su sensu prenu de sa paràula cun s’impreu non petzi in famìlia e in cuntestos informales, ma fintzas in àmbitu de traballu e in cuntestos formales e de importu.
Sa Festa de sa Limba Ufitziale est duncas s’ocasione pro pònnere paris totu custas esperièntzias diferentes, pro si cunfrontare, pro fàghere su bilantzu de su chi est istadu fatu e su chi bisòngiat a fàghere galu in su tempus benidore.
Sa fòrmula de fàghere faeddare sa prus gente possìbile, si puru pro pagos minutos, funtzionat ca totus nos intendimus partetzipes e totus tenimus carchi cosa de nàrrere. Personalmente mi faghet praghere cando bido polìticos de cale si siat parte chi benint e partètzipant a sa dibata, ma in manera realìstica e cun respetu non mi iseto nudda dae sas medas promissas chi custos faghent a paràulas.
Mi praghet de prus cando a sas paràulas sighent fatos cuncretos e pro como mi paret chi su CSU e totu sos chi cherent bene a su sardu siant traballende in custu sensu.
Giuseppe Corronca
Leave a comment