-de Roberto Carta-
Una Festa de sa Limba Ufitziale resèssida. Lu narant sos nùmeros, in duas dies belle 800 persones. Pro su note de sàbadu sos Bonarcadesos chi dant logu a dormire ant fatu festa, totu prenu: hotel, agriturismos, B&B. A cantu paret sa limba ischit mòvere finas economia. Àteros nùmeros narant chi intre sàbadu e domìniga ant faeddadu in pùblicu e in sardu prus de 70 persones: dae manu de giosso e dae cabu de susu, dae S’Alighera e dae Carloforte, dae sos Campidanos a sas Barbàgias, finas a lòmpere a sa Gaddura.
Sa Sardigna cantu est manna. Gente de biddas e de tzitades, de logos a manu de intro e de logos de marina. E custu non cheret leadu a pagu contu, no, est de importu mannu. Est unu datu, diamus nàrrere, «polìticu». Màssimu intendende sas dichiaratziones de s’Assessore Paci in contu de ispopulamentu.
Sas fainas de su Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale, difatis, benint connotas semper de prus e in totue. Chena dinare pùblicu e chena publitzidade traditzionale. In sos annos carchi passàgiu importante l’ant istrangiadu L’Unione Sarda e Videolina, prus de unu Sardinia Post e Casteddu on line, prus pagu de totu La Nuova Sardegna.
Su Csu s’est impostu comente grupu forte de su Movimentu Linguìsticu. Forte in su sensu chi: faghet prus notìtzia de cale si siat àteru, resesset a fàghere addobiare prus gente de totu, at una geografia de sos promotores e de sos partetzipantes chi rapresentant totu sa Sardigna e finas onni edade, garantit una calidade arta de sos temas tratados (agenda digitale, agenda polìtica, economia, turismu, literadura, iscientzia, mùsica), renuntziat a un’idea betza e mala de su sardu bonu a tratare isceti temas folclorìsticos, acùrtziat òmines polìticos (e custu cheret marcadu) a unu cunfrontu nou e sèriu cun su tema de sa polìtica linguìstica, faghet acudire «istrangios» chi ant ite nàrrere cosas de importu in contu de polìtica linguìstica internatzionale de limbas minores. S’ùrtima in òrdine, pròpiu pro sa ‘Festa’, est Claudia Soria de s’Istitutu de Linguìstica Computatzionale Zampolli, Consiglio Nazionale delle Ricerche de Pisa (nd’ant faeddadu pro Limba Sarda 2.0 Giuseppe Corronca e Paolo Mugoni).
Proite custos cunsensos? Da ue lompent? Cale est su logu chi su Csu cheret àere? Torrare su cabu a custas preguntas est una manera pro si acurtziare a sa natura bera de su Coordinamentu, chi est cussa de una fortza capatza de pònnere in motu una parte (s’isperat semper prus manna) de cussos sardos a tesu dae su tema de sa limba comente «politica linguistica» e comente crae pro sa Sardigna de oe.
Giuseppe Corongiu l’at iscritu in L’Unione Sarda de su 27 de cabudanni: proite finas cun salas prenas e gente chi acudit dae totue a sa fine non mudat mai nudda? Sos motivos chi marcat balent totu, prus a totu sa debilesa in sos cunfrontos de chie est egemonia culturale e no at mai crèidu in una limba sarda ufitziale. E no est isceti debilesa, a bias finas oportunismu pro àere su contributu fàtzile, pro dare importàntzia a su cunvegneddu, pro si fàghere mannos cun nùmenes chi in sa conca de sa gente diant dèvere èssere sas persones de gabbale, pro èssere publicados dae un’editore e gasi narende. Sa polìtica de su porcheddu bortada in campu linguìsticu, culturale e artisticu.
A custos s’annanghent sos chi imbolant tempus e fortzas in chistiones sena peruna balia comente su megioru de su standard Limba Sarda Comuna o sas lanas fitianas de s’unidade o de su dibàtitu. Comente amus naradu s’àtera die in su diretivu, pro su CSU sa polìtica linguìstica est una tanca de arare a tratore. Su chi contat est chi calicunu aret, sena pèrdere prus tempus. Sos chi faghent lanivùgiu sunt comente cuddos chi s’apensamentant pro su colore de sas rodas de su tratore. Est a beru gasi importante? Finimus de arare ca est mègius.
Su Csu cheret prenare custu bòidu. Cheret fàghere nàschere un’idea de classe dirigente chi si cunfrontet cun sas élites oe in pees (polìticas, acadèmicas, culturales, eclesiàsticas, imprenditoriales) e lu cheret fàghere ismanniende sa platea de sos chi podent ascurtare ideas cumpridas de polìtica linguìstica. Sa gente acudida in Sèdilo (2014), in Òschiri (2015) e in Bonàrcadu (2016) est in parte gente giai preparada a custos arresonos – pro una militàntzias polìtica o culturale – ma in parte est finas gente chi mai aia pòdiu crèere in un’addòbiu totu in sardu, de 800 persones, paris polìticu, literàriu, iscientìficu, digitale, musicale e artìsticu.
E naramus sa veridade, de custu si nd’ispantat finas carchi òmine polìticu o de cultura. S’ispantu est gasi mannu chi in intro de sos addòbios de su Csu torrat “curiosu” chie in sardu non faeddat. Est unu mundu bortuladu pro sos cànones de s’intellighèntzia sarda traditzionale. Pro como est unu mundu minore ma podet creschere. E in custa punna su Csu faghet a bìdere capatzidades de non serrare ghennas a chie, òmine polìticu o de cultura o de economia chi siat, finas a como, no at bidu sa possibilidade de unu mundu gasi (e ammentamus nos chi si tratat de sa parte prus manna de sa sotziedade sarda). A patu chi lu cumprendat custu mundu, chi lu seret e lu nuschet, si nono si torrat a unu connotu chi non diat praghere.
Giuseppe Corongiu, in s’interventu pro s’Unione, mentovat su disìgiu e sa capatzidade (mancada pro medas annos) de bisare in mannu pro una polìtica linguìstica bera e nòdida. A onni manera, meda chi ant partetzipadu a sas duas dies de Bonàrcadu ant reconnotu chi finas a pagu tempus faghet fiat unu bisu finas una Festa de sa Limba Ufitziale pensada e fainada a custa manera. In una sotziedade chi abbàidat meda a s’interinada e a su mòrrere de su sole, su Csu pensat a s’arbèschida e a sa nàschida de su die. Una limba ufitziale diat chèrrere nàrrere nàschida, dialetos in totue onniunu pro contu suo diant èssere sa morte de su sole linguìsticu.
Galu una bia s’innovatzione digitale marcat una trata pro sa Sardigna. L’ant fatu Video On Line e Tiscali in àteros tempos, l’est fatende su «mundu internet» chi connoschimus oe, intreu, pro una defensa de su sardu chi a dolu mannu no est connoschende sa ghia de sa Regione Sarda in una polìtica linguìstica a passu cun su tempus presente.
Custu mundu nou in sardu, friscu e in parte giòvanu, pinturadu in custas rigas e bene rapresentadu dae su Csu, podet e devet intrare in sos temas de s’Agenda polìtica de sa Regione Sarda e de chie si càndidat a la guvernare. A sa cramada de su Csu in custos duos annos ant torradu cabu totu sas fortzas polìticas soberanas e indipendentistas. Belle totu sos segretàrios de custos partidos/movimentos ant pensadu a sa «pratza Csu» comente logu dae su cale non si podet fuire e in su cale si devet intervènnere pro acrarire «s’idea» de polìtica linguìstica (Cumpostu, Devias, Sollai, Sabino, Collu, Columbu, Solinas, Pili, Sedda, chena ismentigare òmines de cultura chi ant unu presente finas polìticu comente Mongili e Sanna, o òmines chi como no ant ruolu ma sunt importantes comente Soru e, galu, òmines de su giornalismu chi diant pòdere àere finas unu ruolu prus atentzionadu a sa polìtica linguìstica comente Muroni).
Su Csu, duncas, est sa pratza fìsica prus de importu de su Movimentu Linguìsticu, unu logu chi si tastat cun manu e no isceti virtuale, in ue si ponet a cùrrere su cunfrontu de ideas in contu de polìtica linguìstica in sardu. Est sa fortza, ùnica, chi resesset a fàghere acudire polìtica, cultura, informazione e imprenditoria in nùmene de sa limba e pro sa polìtica linguìstica. Cunfrontu chi abbàidat a totu sa sotziedade sarda.
S’Istòria narat chi in su tempus aguantant isceti idea fortes e meta-narratziones cumpridas. Su Csu custu l’at cumpresu e lu comùnicat a semper prus gente.
Leave a comment