Corraine: contra a ingiùlios e negatividade, fraigare e non distruire

de Pepe Coròngiu

Diegu Corràine

Diegu Corràine

Diegu Corraine a sas brigas respondet cun paràulas de paghe e traballu. Prus sos blog de sos polemistas e sas pàginas facebook de sos ingiuliadores aboghinant, prus issu est sulenu.  Positividade e òperas cuncretas. Gasi at semper mandadu a in antis s’idea de una limba unitària natzionale. A sa matessi manera at bintu semper in sas commissiones de unificatzione de sa limba. Mentres sos àteros ‘linguistas’ faghent unu muntone de burdellu in foras, issu istùdiat, dibàtit e proponet solutziones. Sa polìtica, in fines, ponet semper mente a issu. E sos àteros ‘perdentes’ si isfogant cun fàulas, calùnnias e arresonos imboligosos pro cuare sa cuntraditzione de firmare pro una limba in commissione e posca colare sa vida a cumbàtere contra. O finas l’atacant pro leare giudu ca Corraine, de seguru, unu postu in s’istòria de sa polìtica linguìstica si nche l’at leadu. E tando, atacare a Corraine e a sa Lsc est comente a esìstere, finas si unu no at fatu nudda. Imbetzes sa Lsc custos annos l’amus bida currende e, pro nàrrere, b’at ativistas e presuntos linguistas chi si nche morint dae sa gelosia. Ma sa Lsc at a andare a in antis, finas contra a sa gelosia.

Comente giùigas sos primos oto annos isperimentales de sa LSC?

Unu resurtadu istòricu! In fines, semus torrende a dare ufitzialidade a una limba natzionale e millenària che a su sardu, comente cunsentint sas leges in vigore e sa Carta europea de sas limbas. Semus torrennde a sa soberania linguìstica pèrdida sèculos a como.

Ma, pro èssere una limba ‘normalizada’, presente in cada logu e impreu, bi cheret una limba iscrita ‘normativizada’, cun una norma de iscritura segura, costante, coerente, discansosa a imparare, che a totu sas limbas ufitziales.

Ite est mancadu?

Mancat galu una presèntzia de su sardu bundante, costante e no isperimentale ebbia, in su mundu de s’iscola, de s’editoria e de s’informatzione, e sa presèntzia in s’atzione informativa interna e esterna de su guvernu e de cada assessoradu, a manera chi su sardu siat presente in manera normale, semper e in totue, in sa sotziedade e in su territòriu.

Ite at funtzionadu?

Oramai ischimus ite tocat a fàghere pro dare fortza e presèntzia sotziale e territoriale a una limba che a sa nostra: una polìtica e pianificatzione linguìsticas coerente e profunda, chi arribbet a cada angrone de sa natzione nostra. In custu annos amus cumintzadu a pònnere in manera sèria e giusta sos primos passos de custu caminu, cun guvernos de lìnia polìtica diferente, ca sa limba no est nen de dereta nen de manca, est de totus.

Ite b’at de fàghere como?

Tocat a sighire su caminu fatu, ocupende cun sa limba nostra totu sos ispàtzios comunicativos chi pertocant a una limba chi si cheret normale, dae sa sanidade a s’economia, dae sa cultura a s’informatzione. Ma devimus afortire e modernizare sa norma iscrita ufitziale, cun sos tèrmines addatos a cada setore de sa sotziedade de como. Pro custu, tocat a formare un’Istitutu de sa limba sarda, comente aiat giai istabilidu sa Ras in su 2001. E, mescamente, tocat a cunfirmare e ismanniare su Servìtziu regionale de sa limba sarda, pro guvernare totu sa polìtica linguìstica fata finas a como e sa de cras.

Pro ite no a duos standard?

Pro ite duos e non tres, bator, etc.? Si unu istandard no andat bene ca no assegurat currispondèntzia iscrita a sas pronùntzias orales de cada dialetu locale, tando de normas bi nde cheret 300, si bastant! Antis, deo naro chi, si cherimus, custos 300 dialetos los podimus iscrìere totus, pro usos locales. Ma, semper e cando, nos servit a tènnere una norma iscrita universale, si cherimus una limba ufitziale e subralocale, una limba natzionale sarda. De su restu, sos dialetos, in cada limba, sunt cumplementares cun sa norma iscrita ufitziale e generale, comuna.

E sos dialetos de su sardu?

Ant a sighire a èssere sa base naturale e bia de sa limba. Est craru chi chie connoschet su sardu at a sighire a faeddare su limbàgiu chi at imparadu in domo. Ma, siat custos, siat sos giovaneddos chi connoschent petzi s’italianu, ant a tènnere in sa norma Lsc un’amparu seguru e unu mèdiu universale pro comunicare in totu sa Sardigna, pro lèghere literadura sarda e istràngia, antiga e moderna, pro istudiare e imparare finas a s’Universidade e pustis. Una limba moderna e normale est presente in totue e pro custu devet èssere costante e universale in s’iscritura. S’iscritura est unu mèdiu pro veiculare sas ideas in su tempus e in s’ispàtziu.

Sa norma iscrita comuna, in cale si siat limba e mescamente in una limba de ufitzialidade reghente comente su sardu (Lege 482/99), segunda limba de s’istadu italianu, est unu “sarvagente” indispensàbile, chi no nde podimus fàghere a mancu.

Si faeddat meda de ‘megiorare’ o ’emendare’ sa LSC. Dae ite dipendet, a pàrrere tuo, custa punna de gente meda de mudare unu standard chi no ant mancu mai usadu?

In s’istòria moderna de sa “normativizatzione” de su sardu, sa de sa LSC est sa de 3 cummissiones. Sos espertos, istudiados e universitàrios incarrigados dae sa Ras no ant fatu àteru si non leare sa traditzione iscrita millenària de su sardu pro la sistematizare e fàghere coerente cantu prus possìbile. Una norma iscrita generale non tenet sa funtzione de “trascrìere” sas pronùntzias dialetales. Pro cussu, a bandas dae sa norma generale, cada unu podet iscrìere cunforma a sa pronùntzia sua, cun nazalizatziones, corfos de gùturu, assimilatziones, metàtesisetc.

Sa Lsc, imbetzes, est sa mèdia ponderada de sas traditziones iscritas, dae su 1060 a oe.

E comente est fata custa norma?

In sa solutzione proposta dae sa Lsc non b’at nudda de nou, chi non resurtet giai in sos iscritores, mescamente sos chi teniant un’idea bastante crara de “limba” e non de dialetu. So pessende a Araolla, Garipa, Madau, Cossu, Porru, Rossi, Ispanu. Custos iscritores, de èpocas diferentes, teniant un’idea de “limba natzionale”, l’ant fina iscritu. Non ant mai praticadu una norma locale ma subralocale, cunforma a sas connoschèntzias de sa limba chi teniant tando.

Sa Cummissione chi at fatu sa Lsu, sa LdM e sa Lsc, at mediadu sa traditzione iscrita cun sa sa “diversidade” chi sa gente intendet in su sardu faeddadu in cada bidda.

Custa diversidade est fata de:

a)

‘pronùntzias diferentes pro sa matessi paràula e cuntzetu’ (es. pache, pahe, pa^e, paghe, paghi, page, paxe, paxi, totus dae su lat. PACEM). Sa Lsc at isseberadu, in base a sa limba mama comuna latina, comente modellu iscritu paghe, intermèdiu intre pache e paxi, chi sunt sos duos estremos in sa lìnia evolutiva. Custu l’ant fatu in cummissione pro totu sos fenòmenos in ue b’at diferèntzias de pronuntzia locale pro su matessi faeddu.

Cun su matessi critèriu ant operadu sas cummissiones chi ant fatu normas comunas de reghente pro àteras limbas minoritàrias (grisone, ladinu, friulanu, etc.)

b)

“paràulas diferentes in iscritura e pronùntzia pro unu matessi cuntzetu, ca tenent raighina diferente’ (es. magra (dae lat. MACULA), mantza (dae cast. ‘mancha’), taca (dae cat. ‘taca’)).

Ma tando, cun sa Lsc, non perdimus nudda?

Nudda. In sa Lsc intrant totu sos faeddos, ma cun “règula”. B’at cuntzetos chi sunt espressados dae una paràula ebbia (paghe) e cuntzetos chi nde tenent prus de una (magra, mantza, taca). Totus e 4 intrant in sa norma iscrita Lsc.

Duncas, totu sas paràulas podent finas tènnere pronùntzias diferentes, mescamente sas chi derivant dae su latinu, ma podent torrare a una màdrighe, a unu modellu de iscritura ùnicu.

In su lèssicu iscritu de sa norma Lsc, lu repito, intrant totu sos faeddos de su sardu, de cada logu, in una forma iscrita ebbia. Custa est sa lògica de sa Lsc e de cada norma.

Sa forma iscrita isseberada est unu “primus inter pares” a cunfrontu de sas pronùntzias diferentes: nudda de imbentadu! Duncas sa Lsc si podet pronuntziare in cale si siat manera. De seguru, sa pessone interessada ischit, pro es., chi “cesa” de Sarule currispondet a “crèsia” in s’iscritura normativa. Ite b’at de malu in custu? Nudda.

Ma chie isseberat cale pronùntzia de cada paràula intrat in sa norma?

A su su sòlitu una cummissione de espertos, cun unu critèriu de mediatzione, chi no est mai matemàticu, però.

Una grafia de sos dialetos podet megiorare sa situatzione?

Apo giai naradu chi non b’at peruna contrariedade a iscrìere sos dialetos: giai lu faghimus e amus a sighire a lu fàghere. Ca semus seguros chi pro comunicare in totu su territòriu sardu tenimus un’iscritura comuna chi assegurat su cuncàmbiu de informatziones a pare.

Est craru, però, chi non podimus incarrigare sos dialetos de cumpètere o de si cunfrontare cun s’italianu o su frantzesu istandard. Custa funtzione la podet tènnere, e la tenet, petzi sa norma iscrita istandard de su sardu.

Esistit in su mundu nessi una limba normale ufitziale chi funtzionat cun una grafia chi permitit sa pronùntzia de totu sos dialetos?

Totu sas limbas ufitziales si podent pronuntziare in maneras diferentes. Pro nde nàrrere una, in ispagnolu podimus tènnere “zorrozapatozumo”, etc. pronuntziados in unu logu “thorro, thapato, thumo” e in un’àteru “sorro, sapato, sumo”. Duncas pronùntzias diferentes pro sa matessi iscritura. Ma podimus tènnere finas “carro” e “coche” pro inditare, in logos diferentes, su matessi cuntzetu de “automobil”. Sunt sos chi mutimus ‘geosinònimos’, presentes in totu sas limbas, e finas in sardu.

Presentende su Cros, in Aristanis, as faeddadu de disponibilidade a faeddare finas cun sos crìticos prus rebestos. Ite ti isetas dae custu cunfrontu?

Su cunfrontu servit semper. Deo no apo mai connotu in pessone sos ‘crìticos’. De su restu no ant mai propostu una solutzione pro totu su sardu. Ant petzi, cun un’operatzione ideològica (limguisticamente sena perunu sentidu), partzidu su sardu in 2 àreas arbitràrias, e propostu una norma iscrita pro sas variedades dialetales issoro, pretendende chi su sardu no esistat ma chi siant duas limbas diferentes!

Su cunfrontu diat servire a si cunfrontare in s’idea chi tenimus de limba ufitziale e natzionale, chi, però, podet èssere petzi una. Non b’at alternativa a 1 norma iscrita comuna de sa limba. Àtera cosa est sa solutzione cuncreta, iscrita, de custa norma comuna, de custa koinè. Est craru chi, pro es., nos podimus cunfrontare si est mègius a iscrìere comente modellu iscritu ùnicu pache, pahe, pa^e, paghe, paghi, page, paxe, paxi. Ma NO los podimus ammìntere totus! E mancu duos, o tres. Si nono, ite istandard diat èssere!

Ma si ogni limba normale tenet un‘istandard e sos sardos cherent su sardu che a una limba normale pro ite su standard non colat cun fatzilidade?

Su sardu s’est sarvadu finas a como ca sa gente at sighidu a lu faeddare e imparare a sos fìgios (chie l’at fatu!) sena si pònnerre perunu problema. Sa gente normale chi cheret iscrìere a beru at semper sighidu cun atentu e rispetu su modellu propostu. Cando sa limba fiat prus forte e faeddada, nemos poniat in duda sa norma iscrita. Como chi sa limba est prus dèbile e diat servire prus unidade, cada unu proponet a modellu s’idea sua.

Sos pagos contràrios, o lu sunt ca tenent giai una norma istandard (s’italianu!) e no nde cherent una pro su sardu chi devet abbarrare petzi comente dialetos a contu issoro e sena tempus venidore, o lu sunt ca sunt contràrios a cale si siat mediatzione in intro de TOTU su sardu e cherent impònner petzi su dialetu issoro.

Totu sos istandard tenet carchi imperfetzione, chi siat italianu, ispagnolu, frantzesu, catalanu oàteru. Deo pesso, però, chi est mègius una norma iscrita ebbia cun carchi imperfetzione, chi non 2 o 10 normas perfetas!

Ma oramai su sentimentu est cambiadu: su prus de sa gente cumprendet e cheret una norma iscrita ùnica, prus còmoda pro totus. Si unu cheret trascrìer totu sos ‘sabores’ de sos dialetos, su mèdiu b’est, su de los iscrìere! Una limba natzionale che a sa nostra,  cun una norma iscrita comuna e segura, tenet totu de balangiare dae sos dialetos.

Una norma bi bolet e la tenent totu sas limbas chi si cherent ufitziales e carculadas comente limba e non dialetos. E custa norma la podimus finas violare, si cherimus, ma non podimus pretèndere de la cambiare cada die, ca semus mandrones e non tenimus gana de l’aplicare. Si diat dèvere cambiare a s’ispissu, ite norma diat èssere?

Comente faghes a non rispòndere mai a sos ingiùrgios chi ti ghetant a subra sos criticones?

Mi repito semper duos ditzos: A paràulas macas origras surdas! Su tempus at a èssere mastru.

No as a agatare mai una crìtica personale mea contra a nemos. Deo iscrio e faeddo pro fraigare non pro distruire. Nde tenent àsiu de mi calunniare!

 

Is cummentos sunt serrados.