Renato Soru, babbu de sa limba sarda comuna, essit a campu e si pesat contra a sos tentativos de nche bogare custu istrumentu fundamentale pro sa crèschida de sa limba nostra. Custu est su chi at naradu de reghente in un’interventu pùblicu
A propòsitu de limba sarda, chi dae pagu ant cumintzadu a nd’arresonare in Cummissione Cultura, m’agradat a propònnere una letura chi apo fatu pagas dies a como in Sèneghe, in su festival “Cabudanne de sos poetas”. Apo lèghidu, de Montanaru, una poesia galana a beru chi si intìtulat “Comare a bos amentades?” Montanaru fiat desulesu, ma iscriiat in unu sardu literàriu comunu, ispiradu pro su prus a su faeddu logudoresu; però sa poesia sua la podimus cumprèndere e lèghere fintzas sos campidanesos. Sa limba sarda est una. Pro custu depimus bìnchere sa tentatzione de torrare in palas dae su caminu cumintzadu annos a como cun sa LSC, pro istabilire, fintzas pro lege, unu còdighe linguìsticu pro su sardu iscritu.
Ligàmene: https://www.facebook.com/renato.soru/videos/10155755993609973/?hc_ref=ARR_Idux7gcIqvqMu7kxabIRQTB7MrdpC5hLYTcHZ2HIJpQsq70WodTvU0NHjJxoeBo&pnref=story
Leave a comment
SO CUMPLETAMENTE DE ACORDU, CA SI PURU B’AT CALCHI COSA DE LIMARE, EST SEMPRE MENZUS COMINTZARE A L’IMPREARE PRO BIDER UE LU PODER MEZORARE.