Evangèliu segundu Mateu [Mt 6,24-36]

In cussu tempus, Gesùs naraiat a is discìpulos suos: “Nemos podet giuare duos meres, ca o at a tirriare a s’unu o istimare s’àteru, opuru s’at a afetzionare a s’unu e a isprejare a s’àteru. Non podide giuare a Deus e a sa richesa.

Ca deo bos naro: non preocupade.bos pro sa vida bostra, de su chi ais a mandigare o a bufare, nen pro su corpus bostru, de su chi ais a inchingiare; sa vida bostra non balet forsis prus de su màndigu e su corpus de sa bestimenta?

Mirade a is pugiones de su chelu: non sèmenant nen messant ne acollint in is òrrios; epuru su Babbu bostru tzeleste ddos nudriat. Non balides forsis prus de issos?

E chie de bois, pro cantu si podet apensamentare, podet allongare de pagu sa vida sua?

E pro su bestire, pro ite bos preocupades? Mirade comente creschent is lìgios in is campos, non peleant nen filant.

Epuru deo bos naro chi mancu Salomone, cun totu sa Glòria sua, inchingiat che a unu de issos.

Immoe, si Deus inchìngiat de custa manera s’erba de su campu, chi oe ddu at e cras si ghetat in su forru, no at a fàghere de prus pro bois, gente de pagu fide?

Non preocupade.bos duncas narende: “Ite amus a mandigare? Ite amus a bufare? Cun ite nos amus a inchingiare?”.

Totus custas cosas ddas chircant is paganos. Su babbu bostru tzeleste, difatis, ischit chi nd’abisongiades.

Chircade imbetzes, a in antis de totu, su rennu de Deus e sa giustìtzia sua, e totu custas cosas bos ant a èssere donadas in annanta.

Non preocupade.bos duncas de su tempus venidore, ca su venidore s’at a preocupare de isse matessi. A cadaunu ddi bastat su dolu suo.

( a incuru de Alessandro Dessì)