Chie faeddat cada die duas limbas est prus difesu dae sa demèntzia senile causada dae su morbu de Alzheimer: in sos bilìngues, difatis, sa maladia s’acrarit prus a tardu (fintzas 5 annos a pustis, a cunfrontu de sos monlìngues) e cun sìntomos prus pagu fortes. Sa cunfirma benit dae un’istùdiu italianu publicadu in sa revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) e coordinadu dae Daniela Perani, de s’Ospidale “San Raffaele” de Milanu.
Sos chircadores ant istudiadu 85 malàidos de Alzheimer, su mesu monolìngues e s’àteru mesu bilìngues, originàrios de su Sud Tirol , cun sa tècnica FDG-PET (un casta de tomografia a emissione de positrones chi cunsentit de medire su metabolismu tzerebrale e sa connetividade funtzionale intre istruturas diferentes de su cherbeddu). Comente fiat giai resurtadu dae istùdios fatos in antis, sos bilìngues malàidos de Alzheimer sunt resurtados, in mèdia, prus betzos de 5 annos de sos monolìngues e ant otentu puntègios prus artos in unas cantas proas cognitivas chi punnaiant a valutare sa memòria verbale e visu-ispatziale (sa capatzidade de connòschere sos logos e sas caras). S’impreu de sa FDG-PET at mustradu chi custos malàidos, a fronte de sas prestatziones cognitivas prus bonas, tenent però unu metabolismu prus dannificadu in sos giassos de su cherbeddu interessados dae sa maladia, a cunfrontu de sos malàidos monolìngues. A pàrrere de sos autores de s’istùdiu, su bilinguismu est una “riserva cognitiva” chi funtzionat comente defensa contra a s’avantzada de sa demèntzia. «Est pròpiu ca una pessone bilìngue est a tretu de cumpensare mègius sos efetos neurodegenerativos de s’Alzheimer – narat Daniela Perani – chi su decadimentu cognitivu e sa demèntzia ant a essire a campus prus a tardu, mancari chi sa maladia siat andende a dae in antis».
Ma ite sunt custos mecanismos de cumpensatzione? In s’istùdiu, sos chircadores mustrant chi su cherbeddu de sos chi faeddant duas limbas, a cunfrontu de su de sos monolìngues, tenet un’atividade metabòlica prus manna in sas istruturas tzerebrales frontales – interessadas dae tareas cognitivas cumplessas – e una connetividade prus manna in duas retzas de importu chi tenent funtziones de controllu cognitivu e esecutivu. Diant èssere fintzas custos mecanismos a assegurare a sos bilìngues prestatziones cognitivas prus bonas, a fronte de sa pèrdida de istruturas e funtziones tzerebrales de importu. Cun unu cuestionàriu fatu ad hoc, sa chirca mustrat chi sos efetos positivos de su bilinguismu dipendent fintzas dae su livellu de espositzione e de impreu de sas duas limbas. «Cunfrontende sos resurtados de su cuestionàriu cun sos de sa PET e cun sas prestatziones de sos patzientes – agiunghet Perani – osservamus chi prus sas duas limbas sunt impitadas, prus mannos sunt sos efetos a livellu tzerebrale e prus bonas sunt sas prestatziones. Su puntu, tando, no est a connòschere duas limbas, ma a las impreare a fitianu in manera ativa e pro totu sa vida. Custu diat dèpere cussigiare polìticas sotziales chi punnent promòvere e mantènnere s’impreu de sas limbas e fintzas de sos dialetos in sa populatzione».
«Cando faeddamus de riserva cognitiva nos riferimus a unu cuntzetu psicològicu, est a nàrrere a sa capatzidade “mentale” chi nois fraigamus faghende una tzerta casta de vida, pro nàrrere cun unu gradu artu de cultura, una professione chi nos sugugiat intelletualmente – agiunghet sa professoressa Perani -: si impitas meda sa capatzidade cognitiva tua, t’asseguras una riserva prus manna. Àtera cosa est s’arresonu de sa riserva cognitiva tzerebrale, chi si podet medire, comente mustramus in s’istùdiu. Si tratat de modìficas plàsticas induidas in su cherbeddu dae elementos chi agiuant, comente sa cultura, s’educatzione, su bilinguismu. Chèrgio pònnere in craru chi su profetu de su de faeddare duas limbas comente defensa dae s’Alzheimer, e fintzas dae àteras formas de demèntzia, sunt assegurados a su netu de àteros fatores comente su gradu culturale o sotziueconòmicu. In prus, custu arresonu balet fintzas pro sos dialetos: a èssere bilìngues non cheret nàrrere a mala bògia a faeddare italianu e inglesu o italianu e tedescu (comente sos sugetos sudtirolesos chi amus istudiadu), ma fintzas italianu e dialetu de sa zona de provenèntzia. Pro custu diat èssere importante a pònnere in campu initziativas de defensa de sos faeddos regionales, chi imbetzes si sunt perdende».
Sighende a descrìvere su traballu suo, Perani agiunghet: «Nos amus pregontadu: comente òperat custa riserva tzerebrale in sos antzianos cun s’ Alzheimer? A servit? Sa risposta est chi eja: cando cumintzat, sa maladia inghitzat a “cunsumire” partes de su cherbeddu, ma in sos bilìngues b’at pròpiu una riserva manna chi rallentat de annos sa manifestatzione de sa demèntzia. Custa est sa resone chi su cherbeddu de sos bilìngues paret chi tèngiat prus dannos: s’Alzheimer s’est mustradu prus a tardu de cando at cumintzadu, e duncas at tentu prus tempus de ruinare àreas mannas. In prus, b’est su tema de sa cumpensatzione: in sos bilìngues, sas partes de cherbeddu chi ant tentu prus pagu dannu dae sa patologia ponent in campu mecanismos cumpensadores e duncas aumentant sas connessiones relativas a sas funtziones de controllu e esecutivas, est a nàrrere cussas funtziones superiores chi distinghent sos umanos dae sas bèstias. Fintzas cussu faghet andare sa maladia prus a bellu. E custu pro more de su fatu chi, faeddende duas limbas, unu est custrintu a unu mudòngiu sighidu intre una e s’àtera, e custu acuntesset – comente amus naradu – in manera indipendente dae sa cultura, dae s’educatzione e dae su gradu sotziale de sa pessone».