In cussu tempus, Gesùs aiat naradu a is discìpulos suos: «Ais intèndidu chi aiant naradu: “Ogru pro ogru e dente pro dente”. Ma deo bos naro de non bos opònnere a su malu; ma antzis, si unu ti donat unu tzafu a sa càvana dereta, tue aporre.ddi s’àtera etotu, e a su chi ti cheret giùghere a tribunale pro ti leare sa tunighita, tue lassa.ddi su manteddu etotu. E si unu t’at a custrìnghere e dd’acumpangiare pro unu mìgiu, tue cun issu faghe.nde duos. Dona a su chi ti pedit, e a su chi disìgiat dae tene un’imprèstidu non ddi fùrries is palas.
Ais intèndidu chi aiant naradu: “As a amare su pròssimu tuo e as a odiare s’inimigu tuo”. Ma deo bos naro: amade a is inimigos bostros e pregade pro is chi bos pessighint, de manera chi siais fìgios de su Babbu bostru chi est in is chelos; isse at a fàghere arbèschere a su sole suo a subra de is bonos e a subra de is malos, e at a fàghere pròere a subra de is giustos e a subra de is ingiustos. Difatis, si bois amades petzi a is chi bos amant, ite cumpensu nd’ais a retzire? Non faghent sa matessi cosa is publicanos etotu? E si saludades petzi a is frades bostros, ite faghides de istraordinàriu? Non faghent sa matessi cosa is paganos etotu? Bois, duncas, siais perfetos a sa manera de su Babbu bostru tzeleste».
( a incuru de Alessandro Dessì)
Leave a comment