Evangèliu segundu Mateu [Mt 11, 2-11]

In cussu tempus Giuanne, chi fiat in presone, a pustis de àere itesu faeddende  subra de is òperas de su Cristos, aiat mandadu a is discìpulos suos pro ddi pregontare: «Ses tue su chi depet lòmpere o nde depimus isetare un’àteru? ». Gesùs ddis aiat respostu:  «Andade e relatade a Giuanne su chi intendides e bidides. Is tzurpos bident, is isciancados caminant, is lebrosos essint purificados, is surdos intendent, is mortos risùscitant, a is poburos est annuntziada sa bona noa. E imbiadu est su chi non s’iscandalizat de mene!».

In su mentras chi cussos fiant andende.si, Gesùs aiat cumentzadu a faeddare subra de Giuanne a is trumadas: «Ite seis andados a bìdere in su desertu? Una cannitza isbàtida dae su bentu? Tando, ite seis andados a bidere? Un’òmine cun bestimenta lussuosa? Aco’, is chi istant cun bestimenta lussuosa sunt  is palàtzios de is res! Duncas, ite seis andados a bidere? Unu profeta? Eja, bos naro, antzis, prus de unu profeta. Issu est su de su cale aiant iscritu: “Aco’, a in antis a tie deo ti mando unu missu, a in antis a tie issu at aprontare sa carrera”.

In veridade bos naro: intre de is chi sunt nàschidos dae femina no est essidu nemos grandu prus de Giuanne su Batijadòre; ma su prus minore in su rennu de is chelos est prus grandu (finas) de issu».

(a incuru de Alessandro Dessì)