– de Maria Giacobbe –
Su bisu meu est tantu sèmplitze chi diant bastare pagas paràulas pro lu contare e est tantu lògicu e craru chi est istranu chi si tratet de unu bisu ebbia e non de una realidade normale, atzetada e firma. Una realidade in ue sa prus parte de sosproblemas globales chi oe paret chi non tèngiant solutzione – incuinamentu, caentamentu de su pianeta, minimamentu de sas risorsas rennoàbiles, etz. – diant àere giai agatadu sa solutzione issoro, naturale e indolore. In pagas paràulas, deo biso unu mundu chi assimìgiat a su nostru ma in ue sas fàbricas de armamentu sunt in contra de sa lege, e totu sos paisos – mannos e minores – chi a tempos de oe las possedint s’impignant a las mudare in “indùstrias de paghe” e a cuntrastare ogni tentativu, cun cale si siat iscòtigu, de las torrare a abèrrere. S’impignant a cuntrastare sas fàbricas de armamentu de sas matessi manera chi cuntrastant totu sos àteros afares noghiles e illegales, comente pro esempru sa produtzione e bèndida de drogas o su mercadu de òrganos umanos.
Acabada sa Segunda Gherra Mundiale (s’ùrtima gherra de custu mundu chi fiat comintzada cun una decraratzione de gherra e fiat finida cun unu tratadu de paghe) amus tentu una filera sena fine de gherras sena fine e mai decraradas, fatas cun paga tropa, sena batallas de ammentare, e cun pagas pèrdidas in cantu a sordados gherrende. Ma cun mortos meda intre sa populatzione tzivile e, cosa a tènnere in cunsideru, cun consumu enorme e destruidura de “aparatos de gherra”. Aparatos essidos dae fàbricas frutuosas de armamentu chi a s’ispissu tenent comente atzionista fintzas a tie, a mie e a àteras pessones comente si tocat. Pro chi un’indùstria diet balàngios, tocat a bèndere sena pasu e, si si podet, semper de prus su chi produit. E duncas, si su chi si produit sunt armas, sa congruida de sas gherras no est una bona idea.
In su mentres chi so iscriende custas lìnias, in meda paisos de su mundu sunt impreende armas de produtzione italiana, frantzesa, inglesa, tedesca, russa, tzecoslovaca, americana, belga, israeliana, isvedesa e danesa pro gherrare e ochire òmines chi pro sa matessi finalidade impreant armas chi, che sas de sos inimigos issoro, benint dae sas matessi fàbricas de Itàlia, Frantza, Inghilterra, Germània, Rùssia, Tzecoslovàchia, Bèlgiu, Israele, USA, Isvètzia, Danimarca. E a custos podimus annànghere totu sos àteros paisos “in isvilupu” e giai presentes cun sos produtos issoro in su mercadu mundiale de sa morte.
E in su mentres chi deo so iscriende e tue leghende, cun sos produtos perfinados de custos paisos, chi sighimus cunsiderende de rispetu, tziviles e umanos, sunt mortos e torturados in su corpus e in s’ànima òmines, fèminas e criaduras, sas tzitades e sa natura a inghìriu sunt fertas a morte, materiales iscassos e raros sunt isperdisciados e si contribuit a fàghere crèschere sa capa de ozonu a inghìriu de su pianeta. E cun custu armamentu, definidu “de defensa” ma chi tenet sa tarea fundamentale de semenare morte, destruidura e terrore, si faghet crèschere s’òdiu intre sos pòpulos, si mìnimant sos benes pro agiudare sos malesanos, sos malàidos, sos betzos, sos pitzinnos e sos giòvanos e pro finantziare sas iscolas, sos teatros, sos museos e totu sas àteras istitutziones chi faghent sa vida prus bella e garbosa.
In su mundu tzivile de su bisu meu, sos chircadores etzellentes, sos operajos bravos, sos impiegados cussentziosos chi oe traballant in sas fàbricas de armamentos chi procurant morte, fàmene e disisperu a tanta gente, diant impreare s’intelligèntzia issoro, sa capatzidade e sa fortza pro inventare e produire aparatos e cunditziones chi megiorent sa vida de totus in sa terra.
Fortzis, antzis podet èssere, fintzas in custu mundu de su bisu meu diat pòdere esistire carchi Cainu chi chèrgiat ochire a Abele, o carchi Otellu cumbintu de su dòvere chi tenet de ochire s’istimada sua, Desdèmona, e sos lupos a seguru non si diant torrare angiones a manera automàtica.
Nemos però diat pòdere tènnere su permissu de s’arrichire cun s’isvariadura issoro bendènde·lis sas armas chi la faghent prus eficatze e chi nde creschent s’efetu, e sos Istados non diant pòdere sighire a tènnere sa neghe orrorosa de favorèssere e de s’arrichire cun sas fàbricas de òdiu e de morte, agualadas in fines a sas fàbricas de droga e a sos mercados de òrganos umanos.
A mie paret chi in custu mundu meu bisadu sos ùnicos a bi pèrdere diant èssere sos cummertziantes de armas e carchi banchieri. Ma, chèrgio èssere sintzera, non mi dia enneare pro nudda pro sa sorte issoro.
(traduidu in sardu dae Giagu Ledda)
Leave a comment