– de Alessandro Dessì –
Ddos regordades is brochures e is manifestos bilìngues de sa campagna contras de is fogos de istiu publicados in is primos annos 2000? Sunt abarrados in sa memòria de tzitadinos medas gràtzias a s’idea de àere su sardu impreadu acanta a s’italianu che limba normale de informatzione istitutzionale.
Pariat chi s’innovatzione diat essere abarrada in is annos imbenientes, finas ispainàda a totu is àteros àmbitos de sa comunicatzione de sa RAS. Ma nudda. In Sardigna is ideas bonas e finas is polìticas linguìsticas càmbiant cun lestresa manna. Ma a si podet narrere de a berus polìtica linguìstica sèria o polìtica linguìstica tout-court sa de su guvernadore Pigliaru e de s’assessora sua Firino?
Isetade. In antis de respòndere mirade is pàginas de sa brochure noa de sa matessi campagna pro ocannu: su 2015. Finas custu est bilìngue, ma in italianu e… in inglesu.
Dda podides immaginare sa matessi campagna publicada in Catalùnnia in castillianu e in inglesu, evitende su catalanu, limba propria de cudda natzione de minoria?
A marolla, custa cosa non diat èssere istada possìbile, non pro more de s’istatutu chi dda tutelat, ma pro mèdiu de sa sensibilidade chi lompet dae sa polìtica, dae sa cultura e dae is tzitadinos in generale, pro is cales sa limba est unu sìmbulu primàriu de s’identidade issoro.
Inoghe, a s’imbesse, a dolu mannu semus a tesu meda dae cuddos livellos de cussèntzia colletiva e is resurtados si bident totus.
Ma non bos penseis chi deo sia contras a s’impreu de s’inglesu, finas dae parte de sa RAS: antzis, deo so seguru chi sa connoschèntzia de sa limba franca internatzionale diat podet èssere pro nois una resursa istratègica fundamentale e chi finas sa comunicatzione istitutzionale, cando est direta a furisteris (no nos importat si sunt turistas, òmines de afares o àteru) diat depere essere trilìngue, in italianu, sardu e inglesu.
Ma custa cosa a cumprèndere dd’ant Pigliaru e Firino, essende sa polìtica linguìstica issoro mannariamente deficitaria, pro non nàrrere iscarrabetzada?
Sa pejus cosa est a narrer “prevenimus sos fogos”: est comente a narrer “prevenimus su nie” o “prevenimus s’abba” pro more de evitare disgratzias. Su fogu est naturale, su chi no est naturale est su fogu fuìu, su fogu tentu e sa maledizione de sa zente pagu cussiderosa de sa siguresa e de s’ambiente.
Su fattu de no impreare su sardu est una cara de sa perdida de sa cultura materiale de sa zente nostra de campanna, sos chi manigiaian su fogu comente una tecnica de usu de sa terra a pustis de l’aere cultivada e messada e a pustis de l’aere paschida.