Limba mama, achirida, natzionale e istràngia

Limba mama, achirida, natzionale e istràngia

de Bartolomeo Porcheddu –

lingua

Est limba mama cussa chi si sutzat dereta dae sa tita de sa mama, cussa chi sa criadura intendet dae cando naschet e si giughet fatu in totu sa vida. Sa parte manna de sos sardos de sa genia mea (prus o mancu 50 annos a oe) sunt istados pesados a limba sarda, est a nàrrere cun sa limba mama e natzionale.

B’est fintzas sa limba achirida, a esempru s’italianu, chi s’imparat a pustis de sa limba mama; cussa chi sa parte manna de sa genia mea at imparadu in iscola, in sa telebisione e in sos mèdios de comunicatzione. Una parte minore de sa genia mea at imparadu s’italianu comente limba mama e su sardu comente limba achirida. In custu casu su sardu, limba achirida, l’ant imparadu in cuntestos non istitutzionales: amigos, connoschentes, giajos, e gasi sighende.

Sa limba natzionale est cussa limba pròpia de una comunidade, mancari non bèngiat faeddada dae totu sa populatzione, chi podet currispòndere a sa limba istatuale (si pòpulu e natzione formant su matessi istadu) o a sa limba de minoria (si unu pòpulu faghet parte de un’istadu ma non si reconnoschet comente natzione, comente a esempru su pòpulu sardu cun s’Italia).
Sa limba istatuale est sa limba ufitziale de un’istadu, cussa chi belle semper benit impònnida a una populatzione, chi istat inˑdˑunu diterminadu territòriu, dissiplinadu dae sas matessi leges. Podet sutzèdere chi a parte intro de s’istadu bi siant pòpulos chi faeddant sa limba istatuale (italianos o sardos de limba mama italiana), àteros chi faeddant sa limba achirida (esempru: sardos de limba mama sarda chi faeddant s’italianu), e galu àteros chi faeddant sa limba natzionale (sardos chi faeddant su sardu comente prima limba).

In fines, bi sunt sas limbas istràngias, cussas chi benint faeddadas dae sos furisteris comente limba mama, o chi benint imparadas in iscola pro comunicare cun su restu de su mundu. Podet èssere cunsiderada limba istràngia fintzas cussa limba istatuale (esempru: s’italianu), chi benit faeddada inˑdˑunu territòriu natzionale (esempru: sa Sardigna), e non benit reconnòschida dae parte de sa populatzione (esempru: indipendentistas).

Torrende a nois, sa limba sarda est limba mama pro chie l’at imparada dae sa nàschida e limba achirida pro chie l’at aprèndida a pustis. Pro tantu si podet propònner chi su sardu siat limba natzionale de su pòpulu sardu, fintzas de chie no l’ischit faeddare e s’intendat parte de sa comunidade, e siat istitutzionalizada paris a cussa italiana.

Non si podet de tzertu atzetare chi sa limba sarda siat paragonada a sas limbas istràngias, francu chi non siat cunsiderada “istrangia” comente sa “limba istatuale italiana” non reconnòschida dae una parte de sa populatzione (indipendentistas).

Leave a comment

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *