de Giuseppe Pepe Coròngiu 
A bias su caminu de su Movimentu Linguìsticu si faghet istrintu. Costumat a capitare cando sas élites italòfonas egemònica cungiant su giassu. Fatu fatu carchi àidu s’aberit, ma sa règula est chi sa chistione lìnguìstica depet abbarrare intro su passiale. A sos de sa limba fune curtza. De bilinguismu si nde pòdet e si nde depet faeddare, ma sena colare sas làcanas connotas. E tando, a s’ispissu, si tancat.
Sa minda est oru oru. Sena si nde istesiare. Su sardu serbit pro sas carrieras acadèmicas e pro isbentulare cada tantu pabiros in Roma. Sa limba-dialetu de s’orgòlliu. Nudda de prus. Arguai a pònnere in carbones de fogu, cun su sardu, sas gerarchias sotziales e culturales fundadas cun s’italofonia.
Su Movimentu Linguìsticu in custos annos at fatu custu. At traballadu meda e bene, e a su matessi tèmpus at postu in mèria su poderiu culturale italòfonu chi faeddat de sardu, ma non in sardu. Sos chi cherent su sardu, emmo, ma cussu de sa mirada orientalista. Masedu a sa tzerachia partzidora e a sa lògica de sas variantes. Subordinadu.
Sos de sos ufìtzios (non totus bi nd’àpidu finas feos) in custa purrata, dae su 1999 a eris, ant tentu una parte manna in sa renàschida de s’aficu pro sa limba.Sunt istados s’avanguàrdia. Una nova assoluta. Un’ispera galana.
E como? Si torrat a unu Movimentu prus polìticu?
Oe su poderiu orientalista est ghetandesi a sa revesa. Sos tretos sunt prus minores. Sas aeras graes. ‘Espertos’ noos sunt prontos a calesisiat cumprumissu e trampa pro divènnere issos sos chi dant su bratzete a sos meres de sa legitimatzione polìtica e acadèmica. <Eris fiamus paris oe chèrgio deo a mi fàghere diretore de carchi cosa>.
Pro sos operadores de sos ufìtzios est s’ora de sa proa. Ite sunt istados finas a como e ite cherent èssere? Precàrios chi si la gherrant? Intelletuales chi càmbiant sa Sardigna? Disocupados chi no agatant àteru traballu? Linguistas cun sa fissa de emendare su standard? Lotizados partìticos? Traballadores normales? Eroes? Parte de primore in su Movimentu o una minoria timorosa chi punnat a sa mesada ebbia?
Su tempus como giughet òmines e fèminas a seberare. Custa esperièntzia at a sighire a èssere un’avanguàrdia o s’at a amasedare in su dipendentismu professionale, culturale e polìticu?
Sa duda <traballare o gherrare> no at sentidu. Pro àere traballu sa limba depet èssere pesada foras dae su folclorismu. A pesare sa limba sarda est un’òbera de guvernu e bi cheret gente cun cuntzetu de guvernu. B’at gana, tempus, manera pro si rapresentare e èssere una classe dirigente?
S’arriscu est a èssere in tames che caddos galanos, ma trobeidos in cungiadu. Cando si curret a sa nua campos e montes ant a èssere semper abertos e illacanados. Bastu chi como bi siat s’atza pro nche colare in su fogu de sa revesa.
Su fadu bos at postu a seberare.
P.s.
Clàudia Firino istimada, ti cumbenit a ti declarare contra a su trincu de sas integratziones pro sos ufìtzios. Si posca lu faghet su Cussìgiu tue ite figura faghes? T’agatas in fuori-gioco sena curpa. Pone mente. Mira chi su giogu est tramperi. L’ant giai fatu cun un’assessora chi aiat seberadu su matessi diretore generale tuo.
Leave a comment