Libros: Sa die de su giudìtziu

Libros: Sa die de su giudìtziu

– de Salvatore Serra –

Polìtica linguìstica cheret nàrrere finas a fàghere tradutziones  in sardu, pro  afortire sa capatzidade de custa limba de  operare cun unu registru artu.

Dae annos  sa sotziedade editoriale  “Papiros” at  bogadu a campu sa serie “Senalàcanas”, pro bortare in sardu testos de sa literadura internatzionale.

In s’ischeda de custu artìculu bos presento “Sa die de su giudìtziu”

………………………………………..

Tìtulu originale in italianu

Il giorno del giudizio

Autore

Salvatore Satta

Tradutore

Diegu Corràine

Editore sardu

Papiros, 2021

Su libru dat un’afriscu de sa Nùgoro de su primu Noighentos.  A fùrriu de sa famìlia  de s’autore si moent personàgios de una bidda chi non b’est prus: “Predu Catte… cun Don Pascaleddu e Fileddu, Don Bustianu e e tziu Poddantzu, canònigu Fele e mastru Ferdinandu, sos massajos de Sèuna e sos pastores de Santu Predu, sos preìderos, sos furones, sos santos, sos mandrones de su Cursu…”. Sos eventos s’isvìlupant in sos giassos de una bidda partzida in tres, comente sa Gàllia (Santu Predu, su bighinadu de sos pastores, su Cursu, sa carrera de sos sennores, Sèuna, su bighinadu de sos massajos) e tenent sos puntos nevràlgicos issoro in sa domo de s’autore e in su cafè Tettamanzi. Sos nùmenes de sos protagonistas   sunt cambiados (sa famìlia de s’autore, Sanna, in realidade est Satta, sa famìlia Mannu est Nieddu, Ricciotti Bellisai est Menotti Gallisai) ma si podent connòschere cun fatzilidade dae sas fatias issoro. S’idea de fundu de s’iscritore est a fàghere torrare essire a campu sas pessones iscumpartas, pro resùmere sas vidas issoro comente in una die de su giudìtziu in ue issu si las càstiat che a  “unu deus ridìculu”

Incipit

Don Bustianu Sanna Carboni, a sas noe in puntu, che a totu sos seros, aiat ispintu a dae segus sa poltrona, aiat pinnigadu cun cuidadu su giornale  chi aiat lèghidu finas a s’ùrtima ria, aiat assentadu sas cosas minores in s’iscrivania e si fiat ammaniadu a a falare a pee pranu, in s’aposentu modestu chi fiat de pràngiu, de istare, de istùdiu pro su feduliu de sos fìgios suos, e fiat s’ùnicu biu in sa domo manna, finas ca fiat s’unicu caentadu dae una giminera betza.

Don Bustianu fiat nòbile, si est beru chi Càralu Cuintu aiat distribuidu tìtulos de nobilesa  a sos autòctonos chi aiant inferchidu sos ogiastros in sos sartos issoro…

Leave a comment

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *