In pagos nde faeddant, oramai, ma a pustis de àere conchistadu su Nagorno-Karabakh a cabudanni, s’Azerbaijàn at fatu fuire sa majoria de sos armenos dae sa regione chi fiat populada dae issos e l’est torrende a populare cun azeros. Sas garantzias decraradas dae Aliyev, sa ghia azera, in s’imprenta e a sos àteros Paisos, sunt paràulas de propaganda e nudda de prus. Su guvernu at leadu sas domos de sos armenos e las est donende a sos azeros chi cherent tramudare in ie, at ammanigiadu fundos pro fraigare àteras domos e moscheas e pro cantzellare sa veridade istòrica, cun unu museu de s’ocupatzione armena.
S’Artsakh, su nùmene armenu de sa regione, fintzas a su 1930 fiat de su totu armena, ma Stalin at proadu a lu fàghere divènnere una regione de s’Azerbaijan. Sas tensiones ètnicas sunt crèschidas e, a pustis de sa ruta de s’URSS, sunt tzocadas in una gherra. In sos annos Noranta cun sa bìnchida de s’Armènia sa minoria azera, carchi deghe mìgia, chi biviant in ie si nd’est fuida. Como sa chi est fuende est sa majoria de sa populatzione, chi in ie at fraigadu cultura e tzitades dae sèculos.
Semus in sa gianna de s’Europa, non meda a tesu dae s’Ucraina e prus a curtzu de sa Palestina. No est unu genotzìdiu, ma de seguru est un’illichidada ètnica crara, ma sigomente chie l’est fatende est unu ditadore chi agradat siat a sos Otzidentales, siat a sos prus serentes a Putin, nemos est faeddende. Unu sinnale de comente est divènnidu difìtzile meda renèssere a bìvere in paris, in paghe e rispetu, ma mescamente de comente s’opinione pùblica mundiale est torrende a pèrdere aficu a sa giustìtzia.
(redatzione)
Leave a comment