Eris est inghitzada sa COP28 in Dubai, sa capitale de sos Emirados Àrabos Aunidos. Sas COP sunt una genia de annoamentu de una tratativa longa 28 annos a subra de sa crisi de su clima, organizada dae sas Natziones Aunidas e chi pertocat prus o mancu 200 Paisos de su mundu.
Ocannu su logu in ue si faghet at pesadu prus de una cuntierra, ca sos Emirados àrabos, sunt unos de sos guvernos chi produit prus petròliu e chi isparghet prus luòngiu in s’àera. Ativistas e polìticos ambientalistas si sunt chesciados mescamente ca su chi est ghiende sa reunione est Sultan Ahmed Al Jaber, s’amministradore de sa sotziedade istatale pro su petròliu. Duncas, preguntant sos ambientalistas, comente podet batallare contra a su petròliu una de sas persones chi bi balàngiat de prus dae s’impreu de sos combustìbiles fòssiles? Una dimanda chi no est in de badas, ca s’imprenta mundiale at denuntziadu chi sa cunferèntzia diat pòdere èssere impreada pro bèndere petròliu a sos Paisos chi sunt acudende in Dubai pro sa COP28.
Ponende a banda sas cuntierras, a subra de ite at a arresonare sa COP28? Sos argumentos sunt mescamente tres:
– unu fundu pro cumpensare sos dannos cajonados dae sas mudàntzias climàticas;
– s’impèllida a tancare sas indùstrias de energia chi impitant su carbone;
– sos datos de su “Global Stocktakes”.
Sa medida de su fundu pro agiudare sos Paisos chi sufrint de prus sas mudàntzias de su clima est coladu eris, in s’abertura de sa cunfèrentzia. Unu sèberu chi at ispantadu giornalistas maicantos, ma chi in medas ant lèghidu comente una mòvida de propaganda de Al Jaber. Difatis, sa forma chi at, est bòida: non s’ischit chie depet pònnere su dinari e chie lu depet retzire. S’ùnica cosa crara est chi l’at a ammanigiare sa Banca mundiale, chi est un’organizatzione otzidentale, chi Tzina e Rùssia non bident gasi bene. Sas dudas pertocant puru s’identidade de economias fortes e dèbiles, mescamente pro India e Tzina, chi sunt creschende, sunt giai mannas, ma non cherent pagare su caminu chi ant fatu nen aressare s’imbeniente.
Sa chistione de su carbone est unu problema postu mescamente dae s’Unione Europea. Sos guvernos otzidentales, chi impitant pagu su carbone, cherent firmare de su totu s’impreu de su combustìbile chi brutat de prus àera e terrinu. S’India e Tzina, ma fintzas àteros, non lu cherent arressare, ca pro issos est una manera barata pro produire energia. Sa pelea de fundu est chi sos Paisos chi si sunt isvilupende non cherent alentigare su caminu issoro, e pedint a sos chi isvilupados lu sunt giai, de fàghere carchi isfortzu in prus pro li dare logu e possibilidades.
Su “Global Stocktakes” (GST) est unu istùdiu fungudu pro cumprèndere si sas medidas promòvidas fintzas a como sunt funtzionende o sunt paga cosa pro unu problema gasi mannu. Su GST l’ant fatu istitutziones e sotziedades, pùblicas e privadas, in paris cun sa comunidade iscientìfica. Sos resultos sunt craros: est dàbile chi s’àndala sighida fintzas a como est pagu coragiuda e non at a renèssere a mantènnere sa crèschida de sas temperaduras a suta de unu gradu e mesu.
Gabriele Tanda
Leave a comment