Marianna Bussalai, literada sardista e antifascista. Si nde faeddat in sa tesi de làurea de s’intelletuale oranesa Marta Brundu, transfusa in su giassu informàticu http://www.mariannabussalai.org . Si nde faeddat in su libru “Marianna Bussalai”, publicadu in limba sarda in su 2007 dae Alfa Editrice pro sa sèrie “Òmines e Féminas de gabbale”, e cuidadu dae Frantziscu Casula e Giuanna Cottu. Si nd’est faeddadu su 21 de custu mese, in sa sala de su Museu Nivola de Orane, in un’addòviu amaniadu dae s’Assemblea Natzionale Sarda. Giuanna Cottu, coautora de su libru, at torradu imposta a sas pregontas de Isabella Tore, cando chi Valentina Loche at lèghidu unos cantos bìculos de su libru. Su pùblicu numerosu e atentu at sighidu sas acuntèssidas de un’intelletuale de Orane, nàschida in su 1904 e morta in su 1947, chi sas cunditziones malas de salude no l’aiant impedidu de ispainare, cun una retza de cuntatos istraordinària, sas ideas suas de libertade.
Marianna iscriiat in limba sarda e in limba italiana. S’impreu de su sardu, cunforma a s’avesu culturale de su tempus, fiat limitadu a sa poesia, cando chi in italianu issa iscriiat, in prus de poesias originales e tradutziones de su poeta desulesu Montanaru, artìculos in sa revista sardista “Il Solco” e lìteras in ue crariat sas positziones suas sardistas e antifascistas. Cun sas capatzidades literàrias suas aiat barigadu su mare Tirrenu, publichende in sa revista “Lux” chi essiat in Firenze. Sa sardidade sua essiat a campu finas in sos pseudòminos chi impitaiat: in sa poesia “Anelito” publicada in cussa revista, aiat impreadu su gistru “Fiammella di Gonari”, cando chi sas lìteras suas las firmaiat “Hutalabì”, est a nàrrere su tzichìrriu pro fàghere cùrrere sos caddos.
Marianna fiat una sardista de sa prima ora. “Su sardismu meu”, naraiat, “est nàschidu dae in antis chi su Partidu sardu esseret essidu a campu, est a nàrrere dae cando, in sos bancos de sas iscolas elementares, mi pregontaia umiliada pro ite in s’istòria de Itàlia non si faeddaiat mai de sa Sardigna. Fia lòmpida a sa conclusione chi sa Sardigna non fiat Itàlia, e depiat tènnere un’istòria a bandas”. Issa est istada semper coerente, mantenende su puntu e andende contra a sos “universalistas” de su partidu chi, a pustis de sa gherra, aiant detzisu de intrare in su “partito italiano d’azione”, neghende sa tzentralidade de sa Sardigna. A su sardismu suo currispondiat s’impinnu antifascista, cun una atzione polìtica clandestina chi resessiat a nche trampare sa repressione de su regìmene.
Ma, ant pregontadu a sa relatora Giuanna Cottu, cale est su sensu de àere bortadu in sardu sas informatziones subra de Marianna Busssalai, e custu traballu de chirca e de bortadura, in cales àmbitos e cuntestos podet frorire e giùghere sos frutos suos? S’impreu de sa limba, at craridu sa relatora, dat protagonismu e cussèntzia a sos sardos. E, in custu sentidu, est de importu mannu a iscrìere no in poesia ebbia, ma finas in prosa, e in prosa ispetzializada puru, comente leges e testos informàticu. Ca sa limba podet èssere a beru unu mèdiu de liberatzione de sa Natzione sarda.
(sa redatzione)
Leave a comment