“Sa mama” de Grazia Deledda, òpera traduida in sardu dae Giovanni Muroni e publicada dae NOR (colletzione Le Grazie)
– Giai chi ses inoghe sena de fàghere nudda mi podes acontzare sas mìgias, Maria Madalena; peruna fèmina m’at prus atèndidu – aiat naradu trancuillu. E issa pensaiat: “Custu est cuddu pàrracu terrìbile? Si bidet pròpiu chi so bisende”.
E aiat chircadu de dd’isfùtere.
– Si est mortu ite si nde faghet de sas mìgias?
– E chie ti ddu narat a tie ca so mortu? So biu e comente, imbetzes, e so inoghe. E luego nch’apo a bogare a fìgiu tuo, e a tie cun issu, dae domo mea. Peus pro sa matza bostra, si ais chertu bènnere a istare inoghe: fiat istadu mègius si dd’aias fatu fàghere s’arte de su babbu, a fìgiu tuo. Ma tue ses una fèmina ambitziosa: as chertu torrare a mere in ue ses istada a tzeraca. Como già dd’as a bìdere su balàngiu.”
– Nos nch’andamus – aiat naradu ùmile e addolorida. – Est custu su disìgiu meu. Òmine biu o pantasma chi sias, tene passèntzia carchi die: nos nch’andamus.
Leave a comment